Mersul pe bicicletă la copii și cum îi înveți

Mersul pe bicicleta la copii si cum ii inveti

Vorbeam, în săptamânile trecute, despre cât de importantă este mișcarea pentru copilul tău, sub orice formă s-ar produce aceasta. Mersul pe bicicletă la copii nu numai că este foarte benefic pentru cel mic, ci este o activitate plăcută care îl va atrage și îl va încuraja să plece din fața calculatorului ori de câte ori afară este vreme bună de explorat.

Ce poți face pentru a-l introduce pe cel mic în lumea bicicletelor într-un mod cât mai eficient și rapid cu putință? Mersul pe bicicletă la copii este chiar foarte ușor de învățat!

Mersul pe bicicletă la copii – Pregătește-l pentru acest moment

Înainte de a face o achiziție și a începe să îl înveți să meargă pe bicicletă, pregătește-l pe cel mic pentru momentul cheie. Ieșiți pe afară, faceți exerciții care susțin echilibrul, folosiți-vă de aparatele din parc sau de orice găsiți la îndemână prin casă. Aceasta este etapa de inițiere și îi va prinde foarte bine pentru antrenament.

Mersul pe bicicletă la copii – Cumpără-i o bicicletă potrivită

Mergeți împreună la magazinul de articole sportive și faceți o alegere potrivită pentru vârsta, înălțimea și greutatea copilului. De asemenea, părerea sa contează foarte mult, așa că, pe lângă specificațiile tehnice, ai grijă să îi placă din cale-afară și îi va fi mult mai la îndemână să se atașeze de noua sa jucărie.

Mersul pe bicicletă la copii – E timpul pentru învățat

Acum, că avem bicicleta și o mică inițiere în spate, putem trece la lucruri serioase. Alege un spațiu generos și cât mai sigur cu putință pentru a-l scoate pe cel mic la biciclit. Eventual, dacă poți găsi o zonă mai liniștită, unde să nu vă loviți de trafic, ar fi ideal. Orice începător se va intimida în prezența mașinilor și a străzilor aglomerate cu oameni.

Nu uita de protecție. Avem nevoie de cască, genunchiere și cotiere. Dacă totul e sigur, poti începe să stai pe lângă el și să îl ții ușor în timp ce acesta începe să dea la pedale și să se orienteze. Învață-l ca, în cazul în care are nevoie să folosească frâna, v-a trebui să conteze pe cea de pe spate. Frâna de față oprește roata brusc dacă este apăsată în timp ce bicicleta se afla în viteză, iar cel mic riscă o accidentare.

După ce l-ai instruit bine și l-ai asistat cu strictețe, încearca să îl lași din ce în ce mai liber. Deși ne este greu să acceptam, vine un moment în care trebuie să îl lași să meargă singur. Și, chiar dacă îi va fi teamă, va vedea că este floare la ureche.

Mult spor la biciclit, dragilor!

 

 

Sursa: https://supertati.ro/

Cinci modalități prin care să transformi criza în oportunitate

Cinci modalități prin care să transformi criza în oportunitate

Ești capabil să transformi criza în oportunitate? Este preocupant să observi din exterior cum frica modifică comportamentul oamenilor, făcându-i de nerecunoscut.  Ca de exemplu, atunci când ne preocupăm că nu vom putea cumpăra hârtie igienică în perioada aceasta. Și așa cumpărăm toată hârtia igienică pe care o vedem, iar astfel ea nu se mai găsește nicăieri în magazine.

Dar noi avem o alegere. În loc sa fim panicați, putem răsturna situația, și putem schimba criza în oportunitate. Pentru că și în perioade grele, lucrurile bune nu întârzie să apară. În loc să fim preocupați și speriați, noi și familiile noastre putem deveni mai puternici în multe aspect. Chiar în ciuda haosului din jurul nostru.

Vă prezentăm cinci modalități prin care să faceți asta:

Schimbarea este o constantă, iar provocarea este și ea de asemenea. Deci, concentrează-te pe ceea ce poți face, nu pe ceea ce nu poți face. Schimbă-ți atitudinea reactivă în una proactivă și treci de la ofensă la defensă. Când o criză se apropie, tații sunt ca și pompierii sau marinarii, care avansează înspre problemă în loc să se adăpostească de ea.

Citește și: Infidelitatea și imaginea de sine a bărbatului

Ne-am putea plânge de criza actuală și de ceea ce semnifică ea pentru fiecare dintre noi – trebuie să facem provizii de hârtie igienică, să așteptăm anul viitor pentru a ne uita la Olimpiadă și să mâncăm acasă în loc să o facem la restaurant. Dar întrebarea este, avem oare chiar așa mare nevoie de toate comoditățile de care ducem lipsă în perioada aceasta? Haideți să folosim această oportunitate pentru a ne odihni mai mult, cât timp putem, pentru a ne da un „reset”, pentru a ne restabili prioritățile și pentru a ne pregăti pentru viitor.

Cultivă o inima generoasă:

Familia ta are nevoie de tine. Comunitatea ta are nevoie de tine. Cum poți să îi slujești astăzi? Acum este momentul să fim cât mai altruiști și generoși cu putință, fiind alături de soția și copiii nostri. E bine să fim precauți și să stăm acasă dacă suntem bolnavi sau dacă suntem sănătoși, putem ajuta un vecin care are nevoie de alimente. Generozitatea poate fi contagioasă în familia ta și nu numai, aducând efecte pozitive pe termen lung.

Construiește punți:

Faptul că nu ne putem vedea fizic cu ceilalți, nu înseamnă că trebuie să ne izolăm de oameni. Dă-ți silința să rămâi conectat cu cei dragi și cu vecinii tăi. Vorbește video cu ei sau la telefon cu cei care nu te mai poți întâlni. Ajută-ți și copiii să comunice cu prietenii lor astfel. Preocupă-te de cei pe care îi cunoști și care lucrează în linia întâi și dă-le un telefon. Astfel se crează o comunitate care va rămâne în picioare și după ce criza aceasta va trece.

Fii recunoscător pentru lecțiile învățate:

Societatea de sănătate a Marii Britanii afirmă că, copiii englezi erau mai sănătoși în anii cuprinși între 1939 și 1952 decât în secolul al douăzecilea. Motivul? Chibzuința. Mai multe legume proaspete, mâncare crescută acasă, mai puțină carne, mai puține dulciuri. Oportunitatea noastră în criză este sa privim lucrurile bune în mijlocul ei – ritmul mai lent, timpul petrecut mai mult cu familia, programul mai puțin încărcat – și să planificăm cum să ne aplicăm mai bine în viețile noastre atunci când problemele acestea vor înceta.

În ce fel transformi criza în oportunitate in această perioadă?

Zece mari greşeli ale taţilor

Zece mari greşeli ale taţilor

 

  1. Să petreci mai mult timp la lucru şi să laşi fărâmiturile pentru familie.

Niciodată nu am auzit un bătrân reflectând la viaţa lui să spunând: „Aş dori să fi petrecut mai mult timp la serviciu”.

  1. Să gândeşti „Voi petrece mai mult timp cu copiii, când vor fi mai în vârstă”.

Acest timp nu va veni niciodată. De fapt, imediat ce copiii noştri ajung la vârsta adolescenţei, vor dori să petreacă tot mai puţin timp cu „babacii”.

  1. Să asumi că „timpul de calitate” e mai important decât „timpul cantitativ”.

Te gândeşti că o vacanţă de familie, o dată pe an, este de ajuns? Nu este deloc. Adevăratul timp este cel de fiecare zi, interacţiunile de dimineaţa şi de seara formează o moştenire şi o legătură durabilă.

  1. Să gândeşti „mai degrabă divorţam, decât să ne certăm atât de des”.

Statisticile şi cercetările asupra familiei sunt clare: o căsătorie intactă este mai bună pentru copii decât divorţul. Mergi la consiliere familială şi evită divorţul.

Citește și: Ce trebuie să știe părinții cu copii în școlile primare?

  1. Să gândeşti „femeia frumoasă de la capătul străzii ar împlini nevoile mele mai bine decât soţia mea”.

Toţi oamenii sunt căzuţi. Numai Iisus Hristos poate împlini nevoile noastre cele mai profunde.

  1. „Las treburile bisericeşti pe seama soţiei mele”.

Când copiii tăi te vor vedea rugându-te, vor înţelege că şi tu eşti sub autoritate şi vor înţelege autoritatea ta asupra lor, ca peternitate iubitoare.

  1. Să gândeşti în mod naiv: „nu sunt probleme cu drogurile şi cu alcoolul în şcoala sau vecinătatea copiilor mei”.

Gândeşte-te din nou… şi vorbeşte cu copiii tăi despre pericolele experimentării şi dependenţei.

  1. Să gândeşti: sunt un ratat ca tată.

Cred că ai făcut greşeli. Greşeli grave. Dar, niciodată nu este prea târziu să te apropii de copiii tăi!

  1. Să-ți asumi că cineva va vorbi despre sexualitate cu copiii tăi.

Ei sunt curioşi şi aşteaptă să audă perspectiva ta. Cei care vor vorbi cu ei poate le vor strica felul de a gândi pentru totdeauna.

  1. Tentaţia de a considera că soţia trebuie să facă totul.

Ea este şofer de taxi, muncitor, bucătar, mamă, iubită şi soţie. Cinsteşte-o.

 

(Perry Noble)

Sursa: https://doxologia.ro/

Cum te influențează oamenii din jur?

Cum te influențează oamenii din jur

Când viața profesională înseamnă doar a avea rezultate bune și succes, este ușor să adoptăm această mentalitate și în alte aspecte ale vieții noastre. De aceea, există părinți ce strigă la antrenorul echipei de fotbal a copiilor lor, îi terorizează pe copiii lor să obțină doar note de FB sau îi bat la cap pe jucătorii echipei pe care o antrenează pentru a-i face mai rezistenți din punct de vedere psihic.

Acasă, timpul limitat ce îl mai au pentru a sta cu familia, îl investesc în a aduce critici, în cazul în care casa nu este ordonată, sau să turuie soților sau copiilor tot ce ar trebuie să știe, când de fapt ar trebui să investească timp în construirea unor relații familiale plăcute lui Dumnezeu.

În societatea noastră, fie că recunoaștem sau nu, atitudinea prevalentă este următoarea: scopul scuză mijloacele. Ne spunem că timpul de calitate poate recompensa lipsa timpului fizic; atâta timp cât îndeplinim un obiectiv temporar, un țel lumesc pe care îl urmărim, totul este în regulă. Continuă doar să urci pe scara succesului, așa ne este dictat de societate. Credem că soții și copiii noștri doar de aceasta au nevoie. Și anume să fim persoane de succes. Iar mai apoi vom avea timp să devenim influenți în viața lor.

Sunt cumva valorile noastre greșite?

Tindem să ne justificăm acest tip de gândire dezordonat până ce să ne dăm seama că de fapt exemplul nostru, valorile noastre și impactul asupra altora – familie, prieteni, colegi de muncă – sunt determinate de acțiunile noastre și de chestiunile lumești cu care ne ocupăm. Societatea în care trăim apreciază și respectă premiile, diplomele, banii, statutul social bun, reușita și imaginea. Gândiți-vă doar la toată lauda pe care o atribuim magnaților, actorilor, atleților și antrenorilor de fotbal.

În ce tip de relații ne investim timpul nostru, dacă nu o facem în relațiile cu adevărat semnificative? Răspunsul este: în goană după vânt.

Citește și: 5 lucruri pe care orice baiat are nevoie sa le auda de la tatal sau

Oare ne concentrăm pe ce trebuie?

Dacă e să luați doar un principiu din tot acest articol, acesta este următorul: relațiile sunt cele ce contează – relația noastră cu Dumnezeu și cu ceilalți. Cheia spre a deveni un lider influent este prin a-i pune pe cei din jur pe primul loc. Întrebarea ce îl frământă mereu pe un lider este următoarea: ce pot face ca să îi ajut pe ceilalți să devină persoane mai bune. Să devină așa cum Dumnezeu vrea ca ei să fie?

Ce influență avem asupra celor din jur?

Dacă în această viață ne vom concentra atenția doar pe lucruri lumești, atunci cu siguranță nu vom oferi valori demne de urmat pentru cei din jur. În loc să ne întrebăm cum am putea să conducem spre succes compania noastră, echipa noastră sau familia noastră, ar trebui să ne frământăm dacă acelora din jurul nostru le merge bine, fiind influențați de noi. Oare propășesc sau nu? Ce impact au conducerea și implicarea noastră – în orice domeniu ar fi – în viața celor din jur? Este vorba de o influență de durată și de impact?

Mai simplu spus, leadership-ul înseamnă influență. Odată ce influențăm o persoană, o și conducem înspre ceva. Leadership-ul nu înseamnă a ocupa o poziție înaltă sau a deține un rol privilegiat. Putem găsi oportunități de leadership oriunde am merge. De asemenea, leadership-ul nu se bazează pe manipulare sau pe recomandare. Deși poate părea așa pentru o persoană ce analizează din exterior situația. Vom avea o influență pozitivă asupra celor din jurul nostru, dacă avem motivațiile corecte. Și anume dacă ne dorim să îi zidim.

Cum putem să facem din influență, implicare, creștere și ajutorare – principii de suflet ale unui adevărat lider – în viața noastră?

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Este adevărat ceea ce simțim, în astfel de situații, ca și părinți? Cum facem diferența dintre situațiile în care doar aparent am pierdut contactul emoțional și cele în care, într-adevăr, s-a întâmplat acest lucru? Dorim să vă încurajăm să nu renunțați la convingerea că încă se mai pot face multe! Chiar și atunci când totul pare pierdut, Dumnezeu nu a epuizat toate soluțiile!

Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 409, 410, 416):

Criza vârstei de trecere este o încercare grea pentru toată lumea. Câteodată părinții se plâng spunând: „Am pierdut contactul cu copilul, cum să-l refacem?”. De refăcut se poate reface numai ceea ce a existat. Dacă până la vârsta adolescenței părinții n-au găsit timp să îşi cunoască propriul copil, dacă ei nu au comunicat cu el cu adevărat, dacă în familie nu au existat relații emoționale calde, atunci n-ai ce să mai refaci.

Principala sarcină a părinților adolescentului este aceea de a păstra contactul emoțional cu el.

Este important ca pentru adolescent casa să fie locul în care se simte în siguranță. […] Părinții să îi arate ca sunt alături de el, că îl sprijină dacă face apel la ei, că îl pot ocroti dacă se întâmplă ceva. Pe lângă interesul pe care părinții îl arată, aceștia ar fi bine să-și manifeste nu numai nemulțumirea față de ceea ce nu le place la copil, ci și să aprobe ceea ce le place – fiindcă de obicei ei percep lucrurile bune pe care le face ca pe ceva cuvenit: când a spălat vasele, nimeni nu i-a spus nici măcar un „mulțumesc”, copilul nu a primit niciun sprijin emoțional. În schimb, când nu le-a spălat, a primit o reacție emoțională – și încă ce reacție.

Părinții pretind adeseori de la adolescent respectarea anumitor reguli morale pe care nu le pot fundamenta. Îi insuflă copilului principii după care ei înșiși nu trăiesc.

Citește și: 3 sfaturi pentru amintiri de neuitat cu fiul tău

Dacă tata îi dă mită polițistului, n-o să-și poată învăța fiul să fie cinstit.

Atunci când copiii văd fățărnicia noastră, când îi învățăm lucruri pe care noi înșine nu le facem, asta ne subminează cel mai mult autoritatea părintească.

Cu siguranță nu este ușor să fii părinte și cu atât mai puțin să încerci să modelezi comportamental un adolescent. Dar aceasta nu înseamnă că este imposibil! Trebuie să ne repetăm mereu și mereu acest lucru până când – în calitate de părinți – ajungem să fim conștienți și convinși de aceasta. Cu siguranță, am greșit mult, însă, în aceeași măsură, vom fi făcut și multe lucruri bune. Esențial este să revenim la acestea, iar cele rele să se spele! Uitați-le și nu le mai permiteți să vă influențeze!

Răul nu este atotputernic, în timp ce Binele – cu majusculă – este!

Să ne încredem în efectul acelor clipe ori zile frumoase când Binele – adică Însuși Dumnezeu – s-a făcut simțit în relațiile dintre noi, părinți și copiii. Orice zâmbet de fericire, fiecare clipă de comunicare deschisă și toate celelalte momente frumoase au fost darul Lui pentru familia noastră. Trebuie să avem încredere că trăirile dindărătul lor nu au dispărut, ci – așa cum încă au reverberații în sufletele noastre de părinți – sunt și în cele ale copiilor noștri, chiar adolescenți fiind. Clădiți mai departe pe ceea ce a fost bun și frumos, cu încredere că ei au nevoie de dumneavoastră, vă iubesc și chiar vă iartă pentru orice clipă în care ați greșit!

Vă dorim comunicare… multă comunicare cu adolescentul dumneavoastră!

 

Sursă foto: https://www.elitefts.com/

Ce trebuie să știe părinții cu copii în școlile primare

Ce trebuie sa stie parintii cu copii in scolile primare

Când întâiul nostru născut a intrat în clasa a șasea, eram profesor în școala lui, pentru clasa elevilor cu foarte mari riscuri de a rămâne repetenți. Ii cunoșteam profesorii, directorul îmi era un aliat, eram conștient de toate punctele problematice și Marius avea permisiunea de a veni în biroul meu atunci când avea nevoie de ajutor. Chiar și cu toata această susținere, generala a fost o perioadă grea. Elevii se confruntă cu negocieri între ore pe holuri, dureri de creștere, stânjeneală, descoperirea sexului opus, responsabilități noi, corpuri schimbătoare, și multe multe altele.

Școala generală este una din experiențele înspăimântătoare dar inevitabile ale creșterii. Mai apoi, vine rândul copiiilor noștri să se confrunte cu ea, și dintr-o dată uităm tot ceea ce știam cândva. Nu exagerăm prin a spune că, cu câte știm mai multe, cu atât suntem echipați mai bine pentru a le fi de ajutor; iată dorințele oricărui elev de generală.

  1. Sunt încă băiețelul/fetița ta

Copilul tău experimentează o perioadă de confuzie, trecând de la stagiul de copil la unul de adult în lumea reală. Probabil că nu o să îți spună aceasta direct, dar copilul tău vrea ca tu să conștientizezi că este vulnerabil, și încă are nevoie de tine, și că creșterea subită nu a schimbat cu nimic faptul că încă are nevoie sa fie îmbrățișat înainte de culcare din când în când.

Citește și: Cum să vorbești cu fiica ta despre pubertate?

  1. Vreau să îmi pui întrebări

Chiar dacă are o atitudine de ‘le știu pe toate’, copilul tău are nevoie disperată de îndrumarea ta. Vrea să îți povestească ce se întâmplă în viața lui de zi cu zi. S-ar putea sa se încrunte atunci când îi pui întrebări. Dar în timp ce fac aceasta și își dau ochii peste cap, speră să le mai pui o întrebare și să nu te lași bătut.

  1. Am nevoie înverșunată de încurajare

Copilul tău este conștient de sine. Însă ce îi lipsește este încrederea de sine. Pe lânga aceasta, are nevoie sa simtă că aparține unui întreg. Prin urmare, când se stabilizează situația lor la școală, copiii tăi vor începe să creadă că fiecare profesor și părinte îi are în vizor. Încearcă să incluzi măcar câteva exemple de afirmații pozitive la fiecare episod de acest gen.

  1. Hărțuirea în școli este reală și vrem să înceteze

Mulți profesori se prefac că nu observă pur și simplu pentru că nu vor să fie deranjați sau sa se complice. Este important de știut că hărțuirea nu înseamnă doar îmbrânceli pe holul școlii. Înseamnă și rasism, sexism (hărțuirea sexuală are loc deja în generală), remarci jignitoare, comentarii denigratorii, vandalismul proprietăților personale, intimidare și exludere evidentă. Dar nu vei ști ce se întâmplă, dacă nu întrebi. Și profesorul nu poate fi un aliat dacă nu știe ce anume te îngrijorează. Copilul tău vrea sa simtă protecția și prezența ta într-un fel sau altul. Trebuie să îi transmiți că iei problema aceasta în serios.

CItește și: Părinților, nu-i mai umiliți pe copiii voștri!

  1. Mi-aș dori să te văd mai des la școală

Fie că îți vine să crezi sau nu, copiii tăi vor sa fie conștienți de prezența ta. Le este dor de tine în timpul zilei, și vor să vadă dovezi cum că ești implicat. Copilul tău nu numai că va crede că ești de gașcă, dar va fi și mândru de tine. Fiilor tăi le place prezența ta în curtea școlii, dragă tată, și vor ca tu să le cunoști prietenii. Este pur și simplu o metodă de a le oferi un nivel de siguranță pe care poate nu vor admite niciodată că au nevoie!

5 lucruri pe care orice băiat are nevoie să le audă de la tatăl său

5 lucruri pe care un băiat are nevoie să le audă de la tatăl său

Una dintre cele mai mari binecuvântări pe care un tată le poate avea este să aibă un băiat. Iar cea mai mare binecuvântare de care un băiat se poate bucura este să aibă un tată. Pe mine, Dumnezeu m-a binecuvântat cu 3 băieți, iar ei reprezintă cea mai mare bucurie a vieții mele.

Încerc să le demonstrez iubirea mea în diferite feluri, însă modul suprem de a le arăta iubire este acela prin cuvinte. Odată ce copiii meu au crescut, mi-am dat seama de impactul imens pe care cuvintele mele îl au asupra lor, fie că este unul negativ sau pozitiv.

Paul Lewis a spus: „cuvintele unui tată se aseamănă cu un termostat care reglează temperatura ideală în casă”. Cât de adevărat! Pentru orice tată ce are un băiat, iată 5 lucruri pe care un băiat are nevoie să le audă de la tatăl său:

  1. Te iubesc!

Niciun tată nu ar trebui să îl considere prea matur pe fiul său pentru a-i spune că îl iubește. Aceasta pentru că orice băiat, indiferent de vârstă, are nevoie să audă că este iubit. Într-o societate în care bărbații și băieții trebuie să fie duri și sunt învățați să nu își arate sau exprime iubirea, ei totuși au nevoie să vadă și să audă ce este dragostea adevărată, mai ales de la tații lor.

  1. Sunt mândru de tine!

Una dintre marile dezamăgiri pe care bărbații o au atunci când vine vorba de relația lor cu tatăl este faptul că mereu și-au dorit să audă că tatăl lor este mândru de ei. Deși mulți dintre ei nu au auzit aceasta niciodată. Taților, haideți să ne înțelegem: spuneți fiilor voștri în mod regulat că sunteți mândri de ei. Stima de sine a fiilor voștri depinde de această acțiune. Există un program, desfășurat în școli, denumit „Ziua tatălui”, în care tații au șansa de a-și exprima aprecierea și mulțumirea față de copiii lor.

Citește și: Cum să vorbești cu fiica ta despre pubertate

  1. Sunt la dispoziția ta!

Nimic nu exprimă mai multă iubire decât disponibilitatea și dorința unui tată de a petrece timp cu fiul lui și de a-l asculta. Băieții nu sunt mari povestitori ca fetele, dar au și ei momente când au nevoie să vorbească cu cineva. Tatăl trebuie să fie acolo să îi asculte. Nu-i lăsați pe băieții voștri să pună la îndoială disponibilitatea voastră față de ei, indiferent de circumstanțe. Iar atunci când au nevoie de voi, stați la dispoziția lor.

  1. Faci o treabă bună!

O simplă încurajare și o bătaie pe umăr sunt îndeajuns pentru a motiva un băiat. Acum câțiva ani, îmi amintesc că l-am întrebat pe unul dintre fiii mei ce aș putea să îmbunătățesc la comportamentul meu, în calitate de tată. Răspunsul lui a fost simplu: „spune-mi mai des că fac o treabă bună, decât să sesizezi mereu doar lucrurile ce le fac greșit”. M-a durut această observație, dar aveam nevoie să o aud.

Citește și: 5 greșeli pe care le fac bărbații când vine vorba despre sport

  1. Îți mulțumesc!

Băieții abia așteaptă să fie apreciați. Așa că fiți mulțumitori față de ei. Spuneți-le, de pildă: „mulțumesc că faci tot ce îți stă în putință; mulțumesc pentru bunătatea ta; mulțumesc pentru ajutorul acordat mamei tale; mulțumesc pentru că mă faci mândru de tine”.

Băieții noștri au nevoie să audă aceste lucruri. Taților, haideți să nu ne inventăm scuze. Haideți să trecem la acțiune!

Cum să vorbeşti cu fiica ta despre pubertate

Cum vorbesti cu fiica ta despre pubertate

Când aveam vreo 7 ani, sora mea avea un șoarece ca animal de casă (o femelă mai exact). La un moment dat, mouse-ul a început hemoragia. Gândindu-mă că şoricelul a fost rănit, am alergat la părinții mei pentru a vedea dacă am putea să-l ducem la un doctor. Atunci a fost când tatăl meu mi-a explicat că şoricelul era de sex feminin și că avea doar ceva numit perioadă. El a explicat că era ceva ce corpul femeilor face. În cuvintele sale: „La fel ca mama și surorile tale.”

Din păcate, hemoragia experimentată de acest șoricel nu avea nimic de-a face cu un ciclu lunar. A murit câteva zile mai târziu, iar cuvintele „la fel ca mama și surorile tale” au răsunat în urechile mele. Inutil să spun că am început să suspin crezând că fiecare femeie din familia mea va pieri în următoarele două zile. După câteva explicații, m-am liniștit în cele din urmă.

Lucrurile care se produc în timpul pubertății la fete pot fi la fel de confuze. Multe schimbări se întâmplă în special fetelor. Putem sta pe margine și să lăsăm soțiile sau alte femei să se ocupe de discuțiile cu fiicele noastre. În orice caz, conducem spre un risc semnificativ de a crește stânjenirea dacă lăsăm lucrurile nespuse. Fiicele noastre pot beneficia de o perspectivă de sex masculin. Iată cum să discutați cu fiica dumneavoastră despre pubertate:

Notă pentru tatăl singur

Pentru tatăl singur, este mult mai dificil și mai complicat. În cele mai multe cazuri, va fi mai ușor pentru fiica dumneavoastră să audă despre schimbări corporale practice de la o femeie care are experiență și înțelegere de la prima mână.  Dacă mama nu este prezentă în cadrul familiei sau nu este disponibilă să te poţi baza pe ea pentru acest ajutor, trebuie să ai o femeie de încredere care să te ajute.

Citește și: 3 minciuni pe care le cred bărbații despre ei

Dacă aceasta nu este o opțiune, sarcina vă revine dumneavoastră. Nu vă retrageţi jenat de la această datorie! Trebuie să o faceți sau ea va lua informațiile de pe Internet sau de la prieteni. Este un moment de mare incertitudine și confuzie. Probabil va fi nesigură despre cum arată și de schimbări. Principalul lucru pe care trebuie să-l comunici fiicei tale este că ea crește şi se transformă dintr-o fată adorabilă într-o superbă tânără domnişoară. Auzind aceasta de la tata, este esențial.

Notă pentru tatăl căsătorit

Discutaţi tema cu soția dumneavoastră. Întreabaţi-o cât de implicat ar dori să fiţi. Rolul dumneavoastră poate fi limitat. Însă sunt lucruri necesare pe care trebuie să le aduceţi la cunoştinţa fiicei, cu privire la lucrurile prin care trece, sau relația poate deveni ciudată.

Spune-i că mama ei a împărtășit cu tine lucrurile despre care au vorbit ele două. Întreabă-o cum se simte ea. Discutați despre asta. Amintiți-vă: trebuie să audă de la dumneavoastră că se schimbă și este frumoasă.

 

Educația băieților

Educația băieților

Cum se educă un băiat? La fel ca o fată sau sunt diferențe de la o situație la alta? De la cine trebuie să învețe băiatul cum să devină bărbat? În cadrul acestui nou articol, dorim să vă încurajăm să acordați o atenție aparte educației de care au nevoie băieții din familia dumneavoastră! Nu presupuneți niciodată că educația se face de la sine, ci tratați-o cu multă responsabilitate!

În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 101)  am găsit scrise următoarele:

Sf. Petru spunea: Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. (I Petru 3,7).

Iar Sf. Pavel afirma: Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea […]. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. (Efeseni 5,25;28)

În asemenea manieră trebuie educat viitorul bărbat. Încă din anii copilăriei, când bărbatul a început să simtă și să înțeleagă unele lucruri, e indicat să-și vadă tatăl blând, afectuos și grijuliu față de soția sa, amabil față de celelalte femei – și atunci autoritatea tatălui va deveni model și sursă de educație.

Băiatul trebuie educat astfel încât să-și poată asuma în viitor rolul de bărbat, de tată și stăpân al casei, ca viitoarea sa soție să nu aibă motive să spună despre el că ,,nu poate să bată nici măcar un cui”. Sunt dese cazurile de acest gen! În același timp, fiul, ajutându-și mama, nu se va sfii de munca proprie femeilor.

Citește și: 3 MODELE de bărbați de care orice soț ar avea nevoie

Băiatul, viitor cap al familiei, trebuie să persevereze în a fi responsabil, independent, să ia decizii fără să fie influențat din exterior. În același timp, va fi educat în duhul compătimirii aproapelui, sensibilității și aprecierii opiniilor altor oameni.

Băiatul va fi educat să-și iubească patria și să-și asume rolul de viitor apărător al ei.

Unul dintre cei mai importanți profesori ai copiilor noștri a devenit telefonul mobil! Apoi tableta, televizorul și calculatorul! Efectul este dezastruos – așa după cum se poate constata. Dacă în majoritatea familiilor mamele contracarează această tendință, de multe ori tații se mulțumesc cu ceea ce reușesc să facă soțiile lor. Aceasta reprezintă una dintre cele mai grave anomalii într-o familie, dar mai ales în sensul educării băieților.

De tata au nevoie toți, dar mai ales băieții. Mama nu poate ilustra rolul soțului ei. Este nevoie ca el să fie prezent în familie și să-și țină lecțiile din programa pentru familie. Cât timp tata lipsește, telefonul, tableta, televizorul și toate celelalte gadgeturi cel mai adesea fac ravagii. Educația unui tată nu poate fi înlocuită de tehnologie. Stimați soți și tați, întoarceți-vă în familie cât mai devreme zi de zi!

Pentru băiatul sau băieții voștri sunteți modelul de urmat și trebuie să deveniți eroul lor care îi inspiră și motivează să se maturizeze ca să ajungă bărbați adevărați! Investiți în educația copiilor voștri, dar mai ales a băieților. Soțiile voastre – întocmai ca și nimeni alticineva – nu pot face ceea ce trebuie să faceți fiecare dintre voi!

Vă dorim mult succes în educarea băieților dumneavoastră!

5 SUPERCALITĂȚI PENTRU TAȚII SUPEREROI

5 supercalitati pentru tatii supereroi

În 1938 a debutat Superman într-o revistă de benzi desenate al cărei exemplar original s-a vândut unui colecționar pe eBay în 2014 cu 3 milioane de dolari. De la primul supererou, lumea s-a umplut de astfel de personaje: Batman, Spider-man, Plastic Man, Captain Planet, Captain America, Thor, Iron Man, Wolverine, Hulk, Aquaman, Black Panther și alți 100 de exponenți ai genului (chiar există în „literatura de specialitate”).

Alături de ei, te numeri tu. Tu ești Tata! Cel dintâi supererou din viața fiului tău. Eroul principal. Prim. Și ultim. Pentru că feciorul tău are nevoie de cineva care să îl salveze. Câteodată zilnic. De un erou real, în carne și oase. Care îl înțelege. Care îl pune în valoare. Care îl solicită.

Prin urmare, care sunt calitățile esențiale ale tatălui supererou de care are nevoie fiul tău?

Prima calitate este altruismul

Va trebui să te sacrifici pentru (mai)binele fiului tău. Să rupi din timpul tău pentru a umple cu sens timpului lui. Să tai din preferințele tale pentru a le prelungi fericit pe ale lui. Să reduci din hobby-urile tale pentru a le dezvolta cu succes pe ale lui. Câteodată, va trebui să rupi de la gura ta pentru a o hrăni sănătos pe a lui. Eminescu spunea că „umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul” pentru noi înșine, aș adăuga eu. Nu avea dreptate?

Citește și: 3 Sfaturi pentru a crea amintiri de neuitat cu fiul tău

 A doua calitate este puterea

Eroii nu au doar putere, ei dețin secretul super-puterii. Câteodată va trebui să faci paradă de forța fizică. Mai ales când prâslea e la începuturile experiențelor conștiente. Între noi fie vorba, cam numai atunci îl poți impresiona cu pectoralii sau bicepșii tăi. Prin adolescență, după câteva ture la sală, va începe să câștige, fără drept de apel, concursurile voastre de skanderbeg. Dar mai există un alt tip de putere: interioară, sufletească. E ceea ce se cheamă tăria de caracter. Îți doresc să îi arăți cum se poate împotrivi tentațiilor de tot felul prin cumpătare. Cum poate să își stăpânească patimile prin post. Cum poate să spună nu viciilor prin educație. Deci mătură din viața ta alcoolul, țigara, pornografia, sudalma și celelalte gunoaie existențiale în tomberonul trecutului.

A treia calitate este curajul

Fiul tău va fi martorul unor scene grozave, probabil. Conflictele în trafic, în cartier, în vacanță ș.a. vor dezvălui ceva din personalitatea ta. Vei avea șansa să te lupți pentru tine și pentru familia ta cu demnitate sau nu. Supereroii nu refuză lupta atunci când ea este iminentă și inevitabilă. Bădărănia sau, din contră, milogeala îți vor scădea ratingul în ochii lui. Rafinamentul isteț sau, după caz, fermitatea curajoasă îți vor crește prestigiul. Comportă-te ca un supererou, nu ca un mojic. Și el va trebui să salveze onoarea soției sau a copiilor cândva. Ghici ce scene îi vor năvăli instant în minte precum niște ape sălbatice de primăvară?

A patra calitate este răbdarea…

Este un derivat al puterii. Îmi place să compar paciența cu muntele în care se izbește coleric pârăiașul infantil. Oricât de „serios” ar fi, granitul nu poate fi dislocat de către un amărât de izvor. Eventual e „spălat” puțin. Tot astfel e omul răbdător. Oricând l-ar biciui existența, nu se lasă scos din pepeni. Oricât l-ar stresa alții, nu se lasă conturbat de la ale sale. Sigur, omul nu e piatră. Reacționează, fiindcă e mobil, nu static. Dar tatăl din povestea noastră ripostează cu înțelepciunea caracteristică supereroilor.

A cincea calitate este umilința

Iată genialitatea unui tată. Conștient de superputerile sale, nu se laudă cu ele. Nu se umflă în pene. Nu umblă țanțoș. Ca un cocoș. Nu se împăunează. Observă! Cuvântul e derivat cu prefixul „în” de la substantivul „păun”, înaripata simbol pentru mândrie. Tatăl trebuie să planeze regal ca un vultur. Dacă le are pe toate, dar îi lipsește această trăsătură, tatăl supererou retrogradează la nivelul de tătic. Diminutivul pare drăguț, dulceag, dar, aici, e degradant. Mă înțelegi.

Știți cine e cel mai mare erou al tuturor timpurilor? E unul antic, dar îi întrece pe Hercule sau Ahile. E superior chiar modernului Superman, sau postmodernului Iron Man.

Citește și: 3 minciuni pe care bărbații le cred despre ei

Este Iisus! El ne-a salvat din cel mai mare accident: păcatul. De cel mai mare dușman: Diavolul. Din cel mai mare pericol: iadul. Învață de la El ce înseamnă calitățile enumerate mai sus. Iisus e altruist pentru că s-a jertfit el în locul tău pe cruce. Iisus e puternic pentru că a dominat forța furtunii, a redus la tăcere vântul și valul, dar a tăcut în furtuna proceselor sale. Iisus e curajos pentru că a băut paharul infam până la ultimul picur și a stat drept în fața puternicilor strâmbi ai timpului său. Iisus e răbdător pentru ca a avut forța să nu riposteze atunci când vinovații îl batjocoreau, îl scuipau și îl crucificau pe El, Cel nevinovat, deși putea să comande o legiune de îngeri ca gardă de corp. Iisus e umil pentru că a acceptat să renunțe la prerogativele divine pentru a lua chipul fragil de om muritor.

Iisus este adevăratul supererou al tuturor timpurilor. Când strigi după ajutor nu va apărea din neant nici Superman, nici Iron Man, nici Batman. Când ai nevoie reală de Cineva, Iisus te ajută. Pe mine m-a ajutat în multe perioade din viața mea. Și știu că o va face în continuare. Copiii mei vor mai trece prin multe în viață. Au nevoie de Iisus.

Fii un fel de Iisus pentru fiul tău și astfel vei avea onoarea să țină minte, chiar când nu vei mai fi, că ai fost supereroul lui.

 

Gabriel Braic