Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Este adevărat ceea ce simțim, în astfel de situații, ca și părinți? Cum facem diferența dintre situațiile în care doar aparent am pierdut contactul emoțional și cele în care, într-adevăr, s-a întâmplat acest lucru? Dorim să vă încurajăm să nu renunțați la convingerea că încă se mai pot face multe! Chiar și atunci când totul pare pierdut, Dumnezeu nu a epuizat toate soluțiile!

Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 409, 410, 416):

Criza vârstei de trecere este o încercare grea pentru toată lumea. Câteodată părinții se plâng spunând: „Am pierdut contactul cu copilul, cum să-l refacem?”. De refăcut se poate reface numai ceea ce a existat. Dacă până la vârsta adolescenței părinții n-au găsit timp să îşi cunoască propriul copil, dacă ei nu au comunicat cu el cu adevărat, dacă în familie nu au existat relații emoționale calde, atunci n-ai ce să mai refaci.

Principala sarcină a părinților adolescentului este aceea de a păstra contactul emoțional cu el.

Este important ca pentru adolescent casa să fie locul în care se simte în siguranță. […] Părinții să îi arate ca sunt alături de el, că îl sprijină dacă face apel la ei, că îl pot ocroti dacă se întâmplă ceva. Pe lângă interesul pe care părinții îl arată, aceștia ar fi bine să-și manifeste nu numai nemulțumirea față de ceea ce nu le place la copil, ci și să aprobe ceea ce le place – fiindcă de obicei ei percep lucrurile bune pe care le face ca pe ceva cuvenit: când a spălat vasele, nimeni nu i-a spus nici măcar un „mulțumesc”, copilul nu a primit niciun sprijin emoțional. În schimb, când nu le-a spălat, a primit o reacție emoțională – și încă ce reacție.

Părinții pretind adeseori de la adolescent respectarea anumitor reguli morale pe care nu le pot fundamenta. Îi insuflă copilului principii după care ei înșiși nu trăiesc.

Citește și: 3 sfaturi pentru amintiri de neuitat cu fiul tău

Dacă tata îi dă mită polițistului, n-o să-și poată învăța fiul să fie cinstit.

Atunci când copiii văd fățărnicia noastră, când îi învățăm lucruri pe care noi înșine nu le facem, asta ne subminează cel mai mult autoritatea părintească.

Cu siguranță nu este ușor să fii părinte și cu atât mai puțin să încerci să modelezi comportamental un adolescent. Dar aceasta nu înseamnă că este imposibil! Trebuie să ne repetăm mereu și mereu acest lucru până când – în calitate de părinți – ajungem să fim conștienți și convinși de aceasta. Cu siguranță, am greșit mult, însă, în aceeași măsură, vom fi făcut și multe lucruri bune. Esențial este să revenim la acestea, iar cele rele să se spele! Uitați-le și nu le mai permiteți să vă influențeze!

Răul nu este atotputernic, în timp ce Binele – cu majusculă – este!

Să ne încredem în efectul acelor clipe ori zile frumoase când Binele – adică Însuși Dumnezeu – s-a făcut simțit în relațiile dintre noi, părinți și copiii. Orice zâmbet de fericire, fiecare clipă de comunicare deschisă și toate celelalte momente frumoase au fost darul Lui pentru familia noastră. Trebuie să avem încredere că trăirile dindărătul lor nu au dispărut, ci – așa cum încă au reverberații în sufletele noastre de părinți – sunt și în cele ale copiilor noștri, chiar adolescenți fiind. Clădiți mai departe pe ceea ce a fost bun și frumos, cu încredere că ei au nevoie de dumneavoastră, vă iubesc și chiar vă iartă pentru orice clipă în care ați greșit!

Vă dorim comunicare… multă comunicare cu adolescentul dumneavoastră!

 

Sursă foto: https://www.elitefts.com/

Oferă încurajări partenerei!

Oferă încurajări partenerei

Cât de important este să adesăm cuvinte de încurajare celui sau celei alături de care ne trăim viața? Adesea neglijate fără intenție – în graba care ne caracterizează astăzi – s-ar putea să ne lipsească tocmai cuvintele de încurajare pentru a duce o viață de familie pe deplin împlinită. În cadrul acestui articol, dorim să vă încurajăm să la o atitudine de încurajare reciprocă! Exersând-o intensiv, veți vedea cât mult bine aduce!

În cartea lui Charlie W Shedd, Scrisori către Filip-sfaturi unui tânăr căsătorit, apărută la editura Bizantină, (București, pp. 26, 27) am găsit următoarele idei interesante:

„Există un fel de laudă venită din partea unui bărbat, care unge pe suflet orice femeie. Este ceva de genul: „fără tine nu aș fi reușit niciodată!” sau „Ție îți datorez totul!”. Unul dintre motivele pentru care se întamplă aceasta este faptul că femeie are tendința înnăscută de a vrea să fie de folos bărbatului. Este o trăsătura pe care ai să o găsești invariabil la toate femeile de calitate.

Acceptarea cu dragoste a defectelor celuilalt nu înseamnă deloc că trebuie să vă considerați unul pe altul perfecți.

Așa că trebuie să ții minte că există două tipuri de defecte cu care va trebui să te descurci. Mai întâi sunt cele care nu pot fi îndepărtate sau corectate și a căror acceptare trebuie să devină chiar parte a dragostei ce reprezintă structura relației voastre. Apoi sunt și cele ce pot fi îndreptate, iar pe acestea trebuie să le tratați inteligent împreună.

Citește și: 3 modele de soț de care orice bărbat ar avea nevoie

Bineînțeles, un asemenea efort necesită în primul rând un simț al cadenței. Sunt zile în care nu avem niciun strop de dorință de auto-îmbunătățire, zile în care avem nevoie de toată puterea noastră, doar ca să putem trage o dată aer în piept. Aceste situații nu sunt potrivite pentru analiză, ci pentru a ne bucura unii de alții, așa cum suntem. Unele cupluri forțează prea mult. Unele soții pot fi cicălitoare. Numai Dumnezeu știe câte astfel de cazuri am văzut în viața mea, drept pentru care încerc să descurajez cât pot aceste tendințe.

De aceea, a-ți educa soția să fie la fel de onestă și sinceră ca tine este un mare pas înainte.

Iar în momentele în care își va exprima o idee sau o sugestie despre cum poți deveni mai bun, eu în locul tău m-aș obișnui să spun de fiecare dată: „mulțumesc” și atunci când ești sigur că nu urmează să contra-argumentezi sau să ripostezi, poți adauga: „ nu eram conștient că fac acest lucru. Uite, de-aia suntem noi o echipă atât de bună!”.

Acasă înseamnă atât de multe lucruri.

Acasă este un loc de refugiu, de adăpost. Este un loc făcut pentru a te relaxa, pentru a te recupera. Fără fațadă, fii doar tu însuți! Iar în cazurile cele mai bune, acasă devine un loc în care doi oameni își împart entuziamul de a deveni ei înșisi mai buni.

Nu cred că este nevoie să își spun că societatea noastră are nevoie cu disperare de o fundație formată din oameni care-și doresc întotdeauna să devină mai buni. Aceștia sunt oamenii zilei de mâine. Voi ați făcut un lucru foarte bun îndreptându-vă căsnicia înpre a putea spune sincer, amândoi: „Nu ne propunem numai să fim buni unul cu celălalt, dar și unul pentru celălalt, și pentru restul lumii.”

Citește și: Cum îmi organizez lucrul de acasă în perioada coronavirusului

Așadar, încurajare, încurajare și iarăși încurajare!

Acesta este unul dintre secretele esențiale ale unei familii împlinite. Primul pas trebuie să-l facă cel mai înțelept! Apoi, celălalt va trebui să procedeze la fel – chiar dacă după multe și lungi insistențe. Dumnezeu nu va rămâne dator, ci va binecuvânta atitudinea voastră, care în cele din urmă este una de ascultare a voii Lui.