Cinci semne precum că ești un om cu principii

Cinci semne precum ca esti un om cu principii2

Atunci când ai rău de mașină parcă nu îți este drag nici să călătorești. Parcă în orice loc ai sta simți cum totul se învârte cu tine și te simți amețit. Tot ce aștepți este să se termine călătoria ca să poți merge în voie pe stradă.

Exact la fel se întâmplă cu un om care nu are principii – principii puternice despre identitatea lor (cine sunt), ceea ce cred și moralitate. Nu dețin o bază puternică, și de aceea sunt împinși când de o parte când de alta de relativismul moral al acestei unde culturale și sunt fără stimă de sine. În cartea “Binele periculos”, autorul Kenny Luck vorbește de necesitatea bărbaților de a fi o forță a binelui în lume. El crede că Dumnezeu ne-a creat pe fiecare în parte cu un scop. Pentru a cunoaște acest scop, trebuie să ai convingere personală. O deții? Vă prezentăm așadar cinci semne pentru a identifica dacă ești un om cu principii:

  1. Aplanezi conflictele

Atunci când știi și îmbrățișezi cine ești, eviți cât mai mult conflictele. Ești mai puțin stresat și nesigur pe tine. Prin aceasta, reușești să eviți divergențele chiar înainte ca ele sa înceapă pentru că acum ești mai puțin interesat sa te mai aperi atunci când ești provocat emoțional.

  1. Învingi ispitele

Suntem ispitiți de multe lucruri. Ne lipsește intergritatea, căutăm tot timpul să arătăm mai bine, nu suntem mulțumiți de noi, pofte, mândrie; și lista poate continua. Câteodată suntem ispitiți de mai multe ori într-un singur minut. Când ispita vine, ceea ce ne ajută să o învingem este să avem o bază solidă de principii.

  1. Îi îndrumi pe alții

Când ești o persoană cu convingeri puternice, oamenii din jurul tău îți vor cere sfaturi.  Atunci când întrebi o persoană cu convingeri slabe, ‘Ce ar trebui să fac?’ îți vor răspunde că trebuie să faci ceea ce simți tu că este mai bine. Acest sfat este nefolositor, dar și periculos pentru că sentimentele noastre se schimbă în funcție de starea noastră. O persoană cu convingeri personale este înțeleaptă și cu picioarele pe pământ în a da sfaturi.

  1. Oferi ajutor

Natura umană este de regulă o natură egoistă. Ai putea compara cât te gândești la ceilalți în aceași măsură cu cât te gândești la tine? Persoanele cu principii vor căuta să slujească și să se intereseze de altele. Viceversa, persoanele care nu au principii vor face aceasta doar atunci când este în avantajul lor.

  1. Discerni binele de rău

Într-un final, a fi un bărbat cu convingeri solide înseamnă a te gândi serios la acțiunile tale, dacă ceea ce faci este corect sau greșit. Persoanele cu convingeri slabe tind să naufragieze în ambiguitate morală pentru a ajunge acolo unde nu au crezut niciodată că vor sfârși. Ajung să acționeze într-un fel în care nu au crezut niciodată că vor acționa. A fi un bărbat al principiului înseamnă a determina unde trebuie trase linii și apoi a nu le încălca.

Fiți bărbați în familie!

Fiți bărbați în familie2

Trăind într-o vreme a relativismului total, unii aproape nu mai știm cu certitudine ce înseamnă să fii bărbat. Alții suntem de părere că poate însemna orice, ceea ce înseamnă că nu există un ideal la care să ne raportăm. În cele ce urmează, dorim să evidențiem câteva dintre convingerile creștine privind rolul bărbatului în familie! Prin aceasta, vom reafirma voia lui Dumnezeu drept reperul absolut pentru ceea ce suntem sau facem!

 

Iată ce afirma dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (pp. 120-121).

„Bărbatul este orientat spre acțiune. Consistența de soț a bărbatului trebuie să se manifeste în primul rând prin a fi gata să ia asupra sa răspunderea pentru cei apropiați, pentru rezolvarea problemelor de natură mai globală legate de viața familiei. Bărbatul se integrează pe sine și familia sa în această viață. Trebuie să înțelegem că de bărbat depinde nu numai starea materială, ci și statutul social al familiei. El “reprezintă” familia în lumea exterioară. Bineînțeles, și el trebuie să fie suficient de harnic pentru a îndeplini muncile casnice grele, care nu stau în puterea femeii.

Și, bineînțeles, pentru bărbat este foarte important să se învețe să privească blând și cu umor caracterul femeii, pentru că la femeie se întâmplă și variații bruște ale stării sufletești, și indispoziții, și emoții neașteptate, care adeseori sunt legate nu numai de psihologie, ci și de ciclurile fiziologice (sarcină, alăptare etc). Bărbatul nu trebuie neapărat să se vâre în aceste probleme feminine, trebuie pur și simplu să le înțeleagă și să fie în stare să aibă o atitudine corectă, iubitoare și blândă față de ele.

Bărbaților contemporani li se induce un anumit stereotip comportamental. De pe ecrane, de pe paginile revistelor, în literatura contemporană. Cum că nu ești bărbat dacă dai fuga acasă și dacă nu știi de altceva decât de familie. Că familia este plictiseală și rutină de la un cap la altul. Că trebuie să mai ai ceva pe lângă ea, „interese bărbătești adevărate”. Și mulți mușcă momeala. Iar în continuare încep procese ireversibile, din care apar realități distrugătoare ca beția, infidelitatea conjugală, patima jocurilor ș.a.m.d. – tentațiile sunt multe în lumea exterioară.

În planul acesta, bărbatul trebuie să știe să se deconecteze de la sistemul presiunilor exterioare, să se învețe să ia decizii în mod de sine stătător, responsabil, să înțeleagă că de hotărârile lui va depinde și soarta familiei.”

 

A fi bărbat nu înseamnă să-ți asumi rolul celui care conduce dictatorial, prin violență! Dimpotrivă, înseamnă să fii cel care muncește cel mai mult pentru cei dragi. Nu aștepta ca soția ori copiii să preia din sarcinile pe care tu trebuie să le îndeplinești. Dumnezeu te-a creat să fii stâlpul casei! De aceea, derapajele în tot felul de patimi și infidelități nu te vor împlini! Dimpotrivă, îți vor eroda demnitatea conferită de Creator și vor provoca multă suferință celor pe care îi iubești cel mai mult. Tocmai de aceea, fii bărbat și nu renunța la menirea ta! Demonstrează că știi să ocrotești și să susții pe cei dragi! Lasă în urma ta un model demn de urmat pentru generațiile care vor urma!

Vă dorim multă înțelepciune în îndeplinirea rolului masculin în familie!

3 PRINCIPII pentru un MEDIU POZITIV în familie

3 principii pentru un mediu pozitiv in familie2

Se spune că noi suntem reflexia mediul în care trăim. Un fel de extensie particulară a acestuia. Precum frunza este prelungirea întregului copac. Eu mai cred că este la fel de adevărat faptul că noi formatăm mediul în care trăim. Fiecare individualitate (con)lucrează la construcţia întregului. După cum fiecare frunză circumscrie coroana copacului. Cât de mult contează ca fiecare membru al familiei, din momentul în care îşi poate exercita voinţa, creativitatea şi forţa, să fie un factor pozitiv la crearea acelui mediu sănătos după care orice familie doreşte! Fiindcă un astfel de habitat produce personalităţi frumoase, oameni sănătoşi psihic, persoane care declanşează efecte pozitive mai departe, în familiile cele mari – grupul, neamul, lumea.

Aşadar, care sunt cele mai importante 3 principii pentru un astfel de edificiu?

  1. Un mediu pozitiv presupune comunicare.

Comunicarea e ca sarea în bucate, vorba românului. Dacă nu există, totul e searbăd, fără gust, sec, plat, cenuşiu. Dacă se constituie din excese, totul e caustic, usturător, incisiv, demolator, negativ. Ce poate alcătui exagerări în comunicare? Multe lucruri din care enumăr câteva: tonul dur, egoismul decizional, atacul la persoană, ironia pulverizatoare, bănuielile mărunte, irascibilitatea înjositoare, apatia indiferentă, răceala pasivă. Cum să comunici pozitiv? Acum lucrurile se complică. De ce? Pentru că o bună comunicare are de-a face cu creativitatea expunerii, cu soliditatea argumentării, cu smerenia acceptării, cu răbdarea audierii, cu bucuria înţelegerii, cu intenţionalitatea ascultării. Avem, de la bunul Dumnezeu, două urechi şi o singură gură. Oare de ce? Cred că intuiţi răspunsul. Şi mai avem doi ochi pentru a privi adânc în sufletul celuilalt, nu doar pentru a păstra contactul vizual. Totul începe şi se sfârşeşte, într-o familie, cu buna comunicare. Aşadar, atenţie la cantitatea de sare.

  1. Un mediu pozitiv presupune înţelegere.

Comunicarea e doar primul pas. Al doilea este înţelegerea. Ce este aceasta? Definiţie: a înţelege înseamnă a avea cea mai clară idee despre ceva sau cineva. Pentru a ajunge la aceasta e nevoie de un proces mental intens. Mai simplu spus: trebuie să îţi pui mintea la contribuţie. Înţelegerea, în familie, pleacă de la… cap. Când ai priceput, după o serie de succese sau eşecuri, cum funcţionează celălalt, eşti pe cale de a făuri un mediu pozitiv. Când atingi comuniunea de sentimente, care conduce la realizarea de acţiuni benefice, eşti pe drumul corect. Pentru că înţelegerea nu este doar concordanţă a ideilor, ci, mai mult decât atât, identitate de interese şi solidaritate a faptelor. Spre exemplu cădem de acord asupra titlului filmului pe care îl vom viziona, decidem împreună pe cine chemăm în vizită sau hotărâm în armonie cum ne vom petrece weekendul ş.a. pentru că între noi s-a înfiripat acel element fără de care nu poate exista un mediu sănătos – înţelegerea.

  1. Un mediu pozitiv presupune încurajare.

Viaţa e dură. Mai ales în savana străzii, în deşertul social, în arena competiţiei economice sau în jungla jobului. Succesele sunt rare. Dezamăgirile sunt destule. Invidiile sunt toxice. Răutăţile sunt multe. Eu ştiu, mai există şi prietenii pe post de bandaje de urgenţă, dar ca familia nu e nimic pe lume. Să parodiez un titlu romanesc, dacă ai familie, nu eşti singur pe lume. Ai aliaţi. Ţi-e spatele asigurat. Ba nu spatele, inima! Şi asta contează enorm în bătălia vieţii. Pentru că partenerul sau copiii sunt cercul tău intim. Cum se realizează încurajarea? Prin empatie – formă superioară de sensibilitate, de simţire împreună, de înţelegere a situaţiei dificile şi a tristeţii celuilalt. Prin cuvinte de încurajare exprimate în mod optimist. Solomon compara un cuvânt bun spus la vremea potrivită cu nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. Asta indică spre ideea de valoare. Încurajarea se face prin gesturi şi acţiuni concrete: o atingere duioasă, o strângere fermă de mână, o îmbrăţişare caldă, un serviciu trebuitor şi lista poate continua. Folosiţi-le din abundenţă.

Pe siteul Institutului pentru Studii ale Familiei (ifstudies.org) apare o informaţie esenţială cu care vreau să sfârşesc prezentul articol. Este vorba despre o statistică lansată în 2 iulie 1966 despre relaţia dintre mediul familial şi succesul academic. Sociologul James S. Coleman a concluzionat, în urma unei analize laborioase, că predictorul primar al succesului şcolar nu are legătură cu resursele şcolare (manuale, laboratoare, biblioteci, programe, specialişti etc), ci mai degrabă cu natura şi calitatea mediului familial. Această constatare nu este deloc suprinzătoare pentru noi astăzi. Tata îmi spune adesea: să aveţi grijă mare cu copiii. Cum îi creşteţi aşa îi aveţi.

Grijă mare!

Gabriel Braic