Rolul sentimentelor în divorțuri și infidelități!

Rolul sentimentelor în divorțuri și infidelități

Ce facem când simțim că sentimentele de astăzi, față de partenerul de viață, nu mai sunt aceleași ca și cele de ieri? Intrăm în panică? Se mai poate schimba ceva sau căsnicia este ruinată? Nimic nu este pierdut! Fiți încrezători că – sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu – mâine va fi mai bine decât astăzi!

Iată ce afirmă dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (pp. 134-135).

Cauzele divorțurilor, infidelităților și ale despărțirilor constau de regulă în aceea că ne lăsăm relația în voia sentimentelor, considerându-le ceva de neclintit – pe când sentimentele sunt ca vremea: ba slăbesc, ba se întețesc. Iar noi, ca niște marinari, trebuie să ne conducem corabia spre țintă, fie că este furtună, fie că-i vreme bună. Trebuie să ne pregătim dinainte pentru momentele când sentimentele slăbesc și trebuie să le susținem, să le încălzim. Și trebuie să ne amintim că după ploaie vine soare!

Dacă omul nu știe aceasta, poate percepe ca pe o tragedie cea dintâi ploicică: „Totul s-a terminat! Totul s-a terminat!” – deși încă nu s-a terminat nimic. După cum spune Apostolul Pavel: „dragostea niciodată nu se sfârșește”. Dragostea adevărată se află întotdeauna în dezvoltare, devine tot mai puternică. Sunt cunoscute stadiile dragostei. Începând de la îndrăgostirea pătimașă – dacă omul este orientat corect și depune eforturi – ea devine treptat tot mai elevată, mai profundă și mai puternică.

Citește și: Cum te influențează oamenii din jur?

Eu aș defini această orientare corectă printr-un singur cuvânt: „fidelitate”.

Trebuie să fim credincioși unul celuilalt, în orice împrejurări! Lucrul acesta este pivotal. Dacă încercăm să fim credincioși, cu prețul unor mari strădanii, depășim toate piedicile, care sunt inevitabile în calea dragostei, și toată viața noastră merge pe o pantă ascendentă – cei doi se află pe calea spre desăvârșire.

În schimb, dacă omul nu are acest pivot interior, dacă nu are sistemul corect de valori, nu se dezvoltă.

Schimbă unul după altul „obiectele îndrăgostirii” și de fiecare dată șansele de a întâlni iubirea adevărată, unică, se diminuează. Omul se distruge pe sine însuși și, firește, pe cei din jur. Dacă, în mod conștient sau luați de valul simțurilor, ne-am legat viața de un asemenea om, tot efortul de păstrare a dragostei stă pe umerii noștri, și trebuie să ne hotărâm dacă suntem gata să ducem toată greutatea unei asemenea vieți … ”

Toți dorim să fim fericiți în familie!

Pentru ca acest lucru să se întâmple, nu trebuie să dăm importanță covârșitoare sentimentelor – care sunt schimbătoare ca vremea! Dimpotrivă, trebuie să dezvoltăm fidelitatea față de cel de lângă noi. Să acordăm importanță valorilor, practicilor și obiceiurilor care ne vor aduce fericirea în căsnicie! Doar luptând pentru o dragoste matură în doi, vom păși înspre o viața mai liniștită, iar apoi spre desăvârșire și spre mântuire!

Mai bine împreună decât despărțiți!

Mai bine impreuna decat despartiti2

Vi s-a întâmplat să faceți calcule și să ajungeți la concluzia că sunteți cel care investește cel mai mult în familie și care primește cel mai puțin? Dacă da, poate v-a încercat și gândul că v-ar fi mai bine singur sau singură? Totuși,  niciodată nu vă va fi mai bine de unul singur sau de una singură! Dumnezeu a rânduit totul cu un scop bun – inclusiv căsnicia dumneavoastră!

 

Citind cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim de dr. Dimitry Semenik, Editura Sophia am găsit un dialog ilustrativ (p 89-90):

„- Spuneți-mi, de ce alpiniștii nu merg în munți de unii singuri, ci în perechi?

– De unul singur este prea greu. Dacă se întâmplă ceva, n-are cine să te ajute!

– Exact! De unul singur n-ai sprijin, n-ai ajutor, nu te asigură nimeni. De unul singur în munți este foarte primejdios, foarte nesigur. Dacă omul merge singur în munți, probabilitatea de ascensiune reușită este foarte mică, în schimb este mare probabilitatea unei nenorociri.

Și viața de familie este o ascensiune către un țel. Ea este grea, primejdioasă, cere eforturi multe. Este mai ușor de realizat în doi.

 

Tocmai așa privește creștinismul sensul căsătoriei. El afirmă: căsnicia este zidire. Doi oameni se zidesc unul pe celălalt, adică se sprijină reciproc pe această cale grea către un scop comun, se ajută din răsputeri în ascensiunea aceasta. După aceea se nasc copiii, care trebuie, la rândul lor, să facă ascensiunea aceasta – și atunci părinții își sprijină copiii pe această cale. După aceea, părinții devin bătrâni, neputincioși, și copiii, îi sprijină la fel cum i-au sprijinit pe ei părinții când erau mici. Iată sensul: toți împreună, pe calea spre scopul comun, prin greutățile și victoriile din drumul spre vârf!”

 

Nu am fost creați să trăim singuri! Până și pustnicii viețuiesc cu îngerii care îi înconjoară! Gândește-te dacă nu cumva partenerul tău de viață este tocmai o astfel de ființă angelică, pe care încă nu ai descoperit-o cu adevărat! Adesea falsele nevoi pe care societatea ni le insuflă – un nou telefon, un concediu mai scump ș.a.m.d. – ne determină să muncim până la extenuare, nemaifiind apți pentru a descoperi frumosul din celălalt. Încearcă să-ți simplifici viața și să investești timp în descoperirea comorilor inestimabile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat în propria familie! Ai fost creat sau creată să ai nevoie de soția ta respectiv de soțul tău! Acest fapt este la fel de real întocmai cum este acela că nu îți poți concepe viața fără părinții sau copiii tăi!

 

Rămâneți împreună și sprijiniți-vă reciproc în ascensiunea spre țelul vostru comun!