Cum să-ți încurajezi copilul să fie sociabil

Cum sa-ti inveti copilul sa fie sociabil

Fie că vorbim despre grădiniță, școală, locuri de joacă sau alte cadre sociale, copiii noștri trebuie să învețe să fie comunicativi. Începând această educație din primii ani, le vom oferi condițiile ideale pentru ca aceștia să gestioneze cu succes orice tip de interacțiune la care vor fi expuși în viitor.

Capacitatea de socializare a copilului tău se poate educa. Iată cum poți face acest lucru:

Expune-l la interacțiuni

Chiar dacă nu îi surâde din prima încercare, odată ce micuțul tău este supus la interacțiuni sociale, va începe să se obișnuiasca și chiar să îi placă mai mult decât te-ai fi așteptat. Ia-l cu tine pe oriunde mergi, atunci când este posibil. Mergeți în locuri de joacă și susține-l în a cunoaște și a se juca cu ceilalți copii. În timp, acesta va dobândi abilitățile sociale de care are nevoie pentru a se integra perfect în orice colectiv.

Citește și: Mersul pe bicicletă la copii și cum îi înveți

Învață-l să fie un bun ascultător

Inteligența emoțională reprezintă un factor foarte important în dezvoltarea copilului tău și trebuie stimulată încă de la început. Un copil care deține inteligență emoțională se va descurca mult mai ușor în interacțiuni și va avea foarte mult de câștigat din acestea.

De aceea, el trebuie să învețe să asculte și să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți. Astfel, va putea să arate empatie și să se familiarizeze cu diverse tipuri de comportamente, lucru ce îl va face mult mai abil din punct de vedere social.

Arată-i cum să fie amabil cu ceilalți

Se spune că pomul după roade se cunoaște, iar omul după fapte. Copilul tău trebuie să înțeleagă ce înseamnă bunătatea și cum poate să le-o ofere celorlalți; bineînțeles, atunci când este posibil și când respectiva faptă bună nu va produce consecințe care să fie în dezavantajul său. În rest, învață-l să fie amabil și îi va fi mult mai ușor să se integreze atât la școală, cât și în celelalte cadre sociale.

Citește și: 4 moduri în care se trece peste crizele familiale

Lasă-l să fie el însuși

Sigur, asta nu înseamnă că poate face orice își dorește. Ideea este să îl faci să înțeleagă că este în regulă să pună întrebări, să fie curios, să își exprime emoțiile și să ceară ajutorul atunci când are nevoie. Nu este nicio rușine dacă are alte nevoi și pasiuni decât alți copii – copilul tău trebuie să fie fericit cu el însuși pentru că doar atunci va putea dobândi abilitățile sociale necesare pentru un viitor strălucit.

Fii alături de cel mic cât de mult poți. Oferă-i atenția de care are nevoie pentru a-și păstra echilibrul emoțional. Învață-l să se deschidă, să interacționeze și vei crește un copil fericit și din cale-afară de descurcăreț.

 

Sursa: https://supertati.ro/

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Este adevărat ceea ce simțim, în astfel de situații, ca și părinți? Cum facem diferența dintre situațiile în care doar aparent am pierdut contactul emoțional și cele în care, într-adevăr, s-a întâmplat acest lucru? Dorim să vă încurajăm să nu renunțați la convingerea că încă se mai pot face multe! Chiar și atunci când totul pare pierdut, Dumnezeu nu a epuizat toate soluțiile!

Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 409, 410, 416):

Criza vârstei de trecere este o încercare grea pentru toată lumea. Câteodată părinții se plâng spunând: „Am pierdut contactul cu copilul, cum să-l refacem?”. De refăcut se poate reface numai ceea ce a existat. Dacă până la vârsta adolescenței părinții n-au găsit timp să îşi cunoască propriul copil, dacă ei nu au comunicat cu el cu adevărat, dacă în familie nu au existat relații emoționale calde, atunci n-ai ce să mai refaci.

Principala sarcină a părinților adolescentului este aceea de a păstra contactul emoțional cu el.

Este important ca pentru adolescent casa să fie locul în care se simte în siguranță. […] Părinții să îi arate ca sunt alături de el, că îl sprijină dacă face apel la ei, că îl pot ocroti dacă se întâmplă ceva. Pe lângă interesul pe care părinții îl arată, aceștia ar fi bine să-și manifeste nu numai nemulțumirea față de ceea ce nu le place la copil, ci și să aprobe ceea ce le place – fiindcă de obicei ei percep lucrurile bune pe care le face ca pe ceva cuvenit: când a spălat vasele, nimeni nu i-a spus nici măcar un „mulțumesc”, copilul nu a primit niciun sprijin emoțional. În schimb, când nu le-a spălat, a primit o reacție emoțională – și încă ce reacție.

Părinții pretind adeseori de la adolescent respectarea anumitor reguli morale pe care nu le pot fundamenta. Îi insuflă copilului principii după care ei înșiși nu trăiesc.

Citește și: 3 sfaturi pentru amintiri de neuitat cu fiul tău

Dacă tata îi dă mită polițistului, n-o să-și poată învăța fiul să fie cinstit.

Atunci când copiii văd fățărnicia noastră, când îi învățăm lucruri pe care noi înșine nu le facem, asta ne subminează cel mai mult autoritatea părintească.

Cu siguranță nu este ușor să fii părinte și cu atât mai puțin să încerci să modelezi comportamental un adolescent. Dar aceasta nu înseamnă că este imposibil! Trebuie să ne repetăm mereu și mereu acest lucru până când – în calitate de părinți – ajungem să fim conștienți și convinși de aceasta. Cu siguranță, am greșit mult, însă, în aceeași măsură, vom fi făcut și multe lucruri bune. Esențial este să revenim la acestea, iar cele rele să se spele! Uitați-le și nu le mai permiteți să vă influențeze!

Răul nu este atotputernic, în timp ce Binele – cu majusculă – este!

Să ne încredem în efectul acelor clipe ori zile frumoase când Binele – adică Însuși Dumnezeu – s-a făcut simțit în relațiile dintre noi, părinți și copiii. Orice zâmbet de fericire, fiecare clipă de comunicare deschisă și toate celelalte momente frumoase au fost darul Lui pentru familia noastră. Trebuie să avem încredere că trăirile dindărătul lor nu au dispărut, ci – așa cum încă au reverberații în sufletele noastre de părinți – sunt și în cele ale copiilor noștri, chiar adolescenți fiind. Clădiți mai departe pe ceea ce a fost bun și frumos, cu încredere că ei au nevoie de dumneavoastră, vă iubesc și chiar vă iartă pentru orice clipă în care ați greșit!

Vă dorim comunicare… multă comunicare cu adolescentul dumneavoastră!

 

Sursă foto: https://www.elitefts.com/