Cum să-ți încurajezi copilul să fie sociabil

Cum sa-ti inveti copilul sa fie sociabil

Fie că vorbim despre grădiniță, școală, locuri de joacă sau alte cadre sociale, copiii noștri trebuie să învețe să fie comunicativi. Începând această educație din primii ani, le vom oferi condițiile ideale pentru ca aceștia să gestioneze cu succes orice tip de interacțiune la care vor fi expuși în viitor.

Capacitatea de socializare a copilului tău se poate educa. Iată cum poți face acest lucru:

Expune-l la interacțiuni

Chiar dacă nu îi surâde din prima încercare, odată ce micuțul tău este supus la interacțiuni sociale, va începe să se obișnuiasca și chiar să îi placă mai mult decât te-ai fi așteptat. Ia-l cu tine pe oriunde mergi, atunci când este posibil. Mergeți în locuri de joacă și susține-l în a cunoaște și a se juca cu ceilalți copii. În timp, acesta va dobândi abilitățile sociale de care are nevoie pentru a se integra perfect în orice colectiv.

Citește și: Mersul pe bicicletă la copii și cum îi înveți

Învață-l să fie un bun ascultător

Inteligența emoțională reprezintă un factor foarte important în dezvoltarea copilului tău și trebuie stimulată încă de la început. Un copil care deține inteligență emoțională se va descurca mult mai ușor în interacțiuni și va avea foarte mult de câștigat din acestea.

De aceea, el trebuie să învețe să asculte și să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți. Astfel, va putea să arate empatie și să se familiarizeze cu diverse tipuri de comportamente, lucru ce îl va face mult mai abil din punct de vedere social.

Arată-i cum să fie amabil cu ceilalți

Se spune că pomul după roade se cunoaște, iar omul după fapte. Copilul tău trebuie să înțeleagă ce înseamnă bunătatea și cum poate să le-o ofere celorlalți; bineînțeles, atunci când este posibil și când respectiva faptă bună nu va produce consecințe care să fie în dezavantajul său. În rest, învață-l să fie amabil și îi va fi mult mai ușor să se integreze atât la școală, cât și în celelalte cadre sociale.

Citește și: 4 moduri în care se trece peste crizele familiale

Lasă-l să fie el însuși

Sigur, asta nu înseamnă că poate face orice își dorește. Ideea este să îl faci să înțeleagă că este în regulă să pună întrebări, să fie curios, să își exprime emoțiile și să ceară ajutorul atunci când are nevoie. Nu este nicio rușine dacă are alte nevoi și pasiuni decât alți copii – copilul tău trebuie să fie fericit cu el însuși pentru că doar atunci va putea dobândi abilitățile sociale necesare pentru un viitor strălucit.

Fii alături de cel mic cât de mult poți. Oferă-i atenția de care are nevoie pentru a-și păstra echilibrul emoțional. Învață-l să se deschidă, să interacționeze și vei crește un copil fericit și din cale-afară de descurcăreț.

 

Sursa: https://supertati.ro/

Zece mari greşeli ale taţilor

Zece mari greşeli ale taţilor

 

  1. Să petreci mai mult timp la lucru şi să laşi fărâmiturile pentru familie.

Niciodată nu am auzit un bătrân reflectând la viaţa lui să spunând: „Aş dori să fi petrecut mai mult timp la serviciu”.

  1. Să gândeşti „Voi petrece mai mult timp cu copiii, când vor fi mai în vârstă”.

Acest timp nu va veni niciodată. De fapt, imediat ce copiii noştri ajung la vârsta adolescenţei, vor dori să petreacă tot mai puţin timp cu „babacii”.

  1. Să asumi că „timpul de calitate” e mai important decât „timpul cantitativ”.

Te gândeşti că o vacanţă de familie, o dată pe an, este de ajuns? Nu este deloc. Adevăratul timp este cel de fiecare zi, interacţiunile de dimineaţa şi de seara formează o moştenire şi o legătură durabilă.

  1. Să gândeşti „mai degrabă divorţam, decât să ne certăm atât de des”.

Statisticile şi cercetările asupra familiei sunt clare: o căsătorie intactă este mai bună pentru copii decât divorţul. Mergi la consiliere familială şi evită divorţul.

Citește și: Ce trebuie să știe părinții cu copii în școlile primare?

  1. Să gândeşti „femeia frumoasă de la capătul străzii ar împlini nevoile mele mai bine decât soţia mea”.

Toţi oamenii sunt căzuţi. Numai Iisus Hristos poate împlini nevoile noastre cele mai profunde.

  1. „Las treburile bisericeşti pe seama soţiei mele”.

Când copiii tăi te vor vedea rugându-te, vor înţelege că şi tu eşti sub autoritate şi vor înţelege autoritatea ta asupra lor, ca peternitate iubitoare.

  1. Să gândeşti în mod naiv: „nu sunt probleme cu drogurile şi cu alcoolul în şcoala sau vecinătatea copiilor mei”.

Gândeşte-te din nou… şi vorbeşte cu copiii tăi despre pericolele experimentării şi dependenţei.

  1. Să gândeşti: sunt un ratat ca tată.

Cred că ai făcut greşeli. Greşeli grave. Dar, niciodată nu este prea târziu să te apropii de copiii tăi!

  1. Să-ți asumi că cineva va vorbi despre sexualitate cu copiii tăi.

Ei sunt curioşi şi aşteaptă să audă perspectiva ta. Cei care vor vorbi cu ei poate le vor strica felul de a gândi pentru totdeauna.

  1. Tentaţia de a considera că soţia trebuie să facă totul.

Ea este şofer de taxi, muncitor, bucătar, mamă, iubită şi soţie. Cinsteşte-o.

 

(Perry Noble)

Sursa: https://doxologia.ro/

Ce trebuie să știe părinții cu copii în școlile primare

Ce trebuie sa stie parintii cu copii in scolile primare

Când întâiul nostru născut a intrat în clasa a șasea, eram profesor în școala lui, pentru clasa elevilor cu foarte mari riscuri de a rămâne repetenți. Ii cunoșteam profesorii, directorul îmi era un aliat, eram conștient de toate punctele problematice și Marius avea permisiunea de a veni în biroul meu atunci când avea nevoie de ajutor. Chiar și cu toata această susținere, generala a fost o perioadă grea. Elevii se confruntă cu negocieri între ore pe holuri, dureri de creștere, stânjeneală, descoperirea sexului opus, responsabilități noi, corpuri schimbătoare, și multe multe altele.

Școala generală este una din experiențele înspăimântătoare dar inevitabile ale creșterii. Mai apoi, vine rândul copiiilor noștri să se confrunte cu ea, și dintr-o dată uităm tot ceea ce știam cândva. Nu exagerăm prin a spune că, cu câte știm mai multe, cu atât suntem echipați mai bine pentru a le fi de ajutor; iată dorințele oricărui elev de generală.

  1. Sunt încă băiețelul/fetița ta

Copilul tău experimentează o perioadă de confuzie, trecând de la stagiul de copil la unul de adult în lumea reală. Probabil că nu o să îți spună aceasta direct, dar copilul tău vrea ca tu să conștientizezi că este vulnerabil, și încă are nevoie de tine, și că creșterea subită nu a schimbat cu nimic faptul că încă are nevoie sa fie îmbrățișat înainte de culcare din când în când.

Citește și: Cum să vorbești cu fiica ta despre pubertate?

  1. Vreau să îmi pui întrebări

Chiar dacă are o atitudine de ‘le știu pe toate’, copilul tău are nevoie disperată de îndrumarea ta. Vrea să îți povestească ce se întâmplă în viața lui de zi cu zi. S-ar putea sa se încrunte atunci când îi pui întrebări. Dar în timp ce fac aceasta și își dau ochii peste cap, speră să le mai pui o întrebare și să nu te lași bătut.

  1. Am nevoie înverșunată de încurajare

Copilul tău este conștient de sine. Însă ce îi lipsește este încrederea de sine. Pe lânga aceasta, are nevoie sa simtă că aparține unui întreg. Prin urmare, când se stabilizează situația lor la școală, copiii tăi vor începe să creadă că fiecare profesor și părinte îi are în vizor. Încearcă să incluzi măcar câteva exemple de afirmații pozitive la fiecare episod de acest gen.

  1. Hărțuirea în școli este reală și vrem să înceteze

Mulți profesori se prefac că nu observă pur și simplu pentru că nu vor să fie deranjați sau sa se complice. Este important de știut că hărțuirea nu înseamnă doar îmbrânceli pe holul școlii. Înseamnă și rasism, sexism (hărțuirea sexuală are loc deja în generală), remarci jignitoare, comentarii denigratorii, vandalismul proprietăților personale, intimidare și exludere evidentă. Dar nu vei ști ce se întâmplă, dacă nu întrebi. Și profesorul nu poate fi un aliat dacă nu știe ce anume te îngrijorează. Copilul tău vrea sa simtă protecția și prezența ta într-un fel sau altul. Trebuie să îi transmiți că iei problema aceasta în serios.

CItește și: Părinților, nu-i mai umiliți pe copiii voștri!

  1. Mi-aș dori să te văd mai des la școală

Fie că îți vine să crezi sau nu, copiii tăi vor sa fie conștienți de prezența ta. Le este dor de tine în timpul zilei, și vor să vadă dovezi cum că ești implicat. Copilul tău nu numai că va crede că ești de gașcă, dar va fi și mândru de tine. Fiilor tăi le place prezența ta în curtea școlii, dragă tată, și vor ca tu să le cunoști prietenii. Este pur și simplu o metodă de a le oferi un nivel de siguranță pe care poate nu vor admite niciodată că au nevoie!

Educația băieților

Educația băieților

Cum se educă un băiat? La fel ca o fată sau sunt diferențe de la o situație la alta? De la cine trebuie să învețe băiatul cum să devină bărbat? În cadrul acestui nou articol, dorim să vă încurajăm să acordați o atenție aparte educației de care au nevoie băieții din familia dumneavoastră! Nu presupuneți niciodată că educația se face de la sine, ci tratați-o cu multă responsabilitate!

În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 101)  am găsit scrise următoarele:

Sf. Petru spunea: Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. (I Petru 3,7).

Iar Sf. Pavel afirma: Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea […]. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. (Efeseni 5,25;28)

În asemenea manieră trebuie educat viitorul bărbat. Încă din anii copilăriei, când bărbatul a început să simtă și să înțeleagă unele lucruri, e indicat să-și vadă tatăl blând, afectuos și grijuliu față de soția sa, amabil față de celelalte femei – și atunci autoritatea tatălui va deveni model și sursă de educație.

Băiatul trebuie educat astfel încât să-și poată asuma în viitor rolul de bărbat, de tată și stăpân al casei, ca viitoarea sa soție să nu aibă motive să spună despre el că ,,nu poate să bată nici măcar un cui”. Sunt dese cazurile de acest gen! În același timp, fiul, ajutându-și mama, nu se va sfii de munca proprie femeilor.

Citește și: 3 MODELE de bărbați de care orice soț ar avea nevoie

Băiatul, viitor cap al familiei, trebuie să persevereze în a fi responsabil, independent, să ia decizii fără să fie influențat din exterior. În același timp, va fi educat în duhul compătimirii aproapelui, sensibilității și aprecierii opiniilor altor oameni.

Băiatul va fi educat să-și iubească patria și să-și asume rolul de viitor apărător al ei.

Unul dintre cei mai importanți profesori ai copiilor noștri a devenit telefonul mobil! Apoi tableta, televizorul și calculatorul! Efectul este dezastruos – așa după cum se poate constata. Dacă în majoritatea familiilor mamele contracarează această tendință, de multe ori tații se mulțumesc cu ceea ce reușesc să facă soțiile lor. Aceasta reprezintă una dintre cele mai grave anomalii într-o familie, dar mai ales în sensul educării băieților.

De tata au nevoie toți, dar mai ales băieții. Mama nu poate ilustra rolul soțului ei. Este nevoie ca el să fie prezent în familie și să-și țină lecțiile din programa pentru familie. Cât timp tata lipsește, telefonul, tableta, televizorul și toate celelalte gadgeturi cel mai adesea fac ravagii. Educația unui tată nu poate fi înlocuită de tehnologie. Stimați soți și tați, întoarceți-vă în familie cât mai devreme zi de zi!

Pentru băiatul sau băieții voștri sunteți modelul de urmat și trebuie să deveniți eroul lor care îi inspiră și motivează să se maturizeze ca să ajungă bărbați adevărați! Investiți în educația copiilor voștri, dar mai ales a băieților. Soțiile voastre – întocmai ca și nimeni alticineva – nu pot face ceea ce trebuie să faceți fiecare dintre voi!

Vă dorim mult succes în educarea băieților dumneavoastră!

4 VALORI CARDINALE pentru copiii tăi

4 valori cardinale pt copiii tai2

Sunt convins că te-ai gândit de multe ori ce direcţie va avea viaţa copiilor tăi. Cum sculptezi caracterul lor cât încă e un material modelabil. Dacă îmi permiţi încă o comparaţie, ce seminţe plantezi în solul fertil al sufletului lor. Ceea ce aşezăm azi acolo, aceea va creşte şi va rodi mâine. Negreşit.

 

Ai auzit povestea familiei care, pe parcursul a sute de ani, a dat lumii oameni de calibru: medici, profesori, politicieni integri, artişti? Totul a început cu doi străbunici simpli, dar credincioşi. Deoarece credinţa are multe de a face cu valorile noastre. În contrast, în aceeaşi perioadă, au trăit doi soţi leneşi şi depravaţi. Analiza arborelui lor genealogic a arătat că, în câteva secole, generaţiile născute din genele lor s-au putut lăuda cu mulţi vagabonzi, imorali, criminali şi puşcăriaşi. Asta nu înseamnă că destinul este un dat implacabil cu care ne pricopsim la venirea noastră în lume. Nu! Totuşi, vei fi de acord cu mine că familia oferă o direcţie puternică în viaţă. Cum? Eu cred că totul pleacă de la valori. Desigur, valori (sau nonvalori) puse în practică.

 

Iată cele patru puncte cardinale ale filozofiei de viaţă.

 

  1. Prima valoare: Adevărul

De ce? Pentru că este capital. Adică, spre deosebire de scurtătura minciunii, adevărul triumfă mai repede sau mai târziu. Câteodată calea adevărului este mai grea. Mai solicitantă. Mai dureroasă chiar. Dar, de fiecare dată, este cea corectă. Cea răsplătită. Oferă bucuria somnului liniştit. Cei care vor rămâne de partea adevărului, vor fi fericiţi. Nu instant. Nu imediat. Dar sigur. Fără excepţie. De aceea, în faţa prietenilor, a profesorilor, a colegilor, a autorităţilor statului, în faţa oricui, copiii merită să fie „adevăraţi”. Tentaţiile corupţiei, ale necinstei, ale fraudei sunt şi vor fi tot mai mari. Minciuna este alunecoasă şi trage ocheade irezistibile celor care nu au stabilit adevărul ca valoare nenegociabilă. În fine, cine este de partea adevărului este de partea lui Hristos, fiindcă El este Adevărul.

 

  1. A doua valoare: Dragostea

De ce? Pentru că este cealaltă faţetă a banului de aur. Adevărul fără iubire ar fi sec. Iubirea fără adevăr ar fi molâie, fleşcăită relaţional ca zăpada lui martie, lipsită de vigoare morală. Dragostea este încununarea relaţiilor umane. Ea trebuie să fie singurul motiv pentru care copilul tău va păşi, cu emoţia inerentă, spre altar în ziua nunţii. Tot ea este rădăcina din care vor creşte viitorii vlăstari ai familiei. Pentru că pofta doar naşte lepădaţi, însă dragostea primeşte îngeri. Este calitatea primordială a umanităţii. Filantropia este, prin definiţie, iubire de oameni. Iar filantropul perfect este Dumnezeu, care îşi iubeşte creaţia până la sacrificiu. Copiii care primesc iubirea părinţilor vor şti să împartă iubirea mai departe. În generaţiile viitoare. Până la capătul pământului. Şi al istoriei.

 

  1. A treia : Credinţa

De ce? Pentru că este fundamentul pentru o viaţă de echilibru. Mai mult chiar. Oferă, cu siguranţă, speranţa într-o viaţă viitoare: răsplată, armonie, perfecţiune. Dar nu e necesar să aştepţi până atunci ca să îi guşti beneficiile savuroase. Pentru că cei care cred au o putere interioară superioară pentru a trece peste problemele vieţii cu pace şi mulţumire. Ei au o busolă fină a sufletului care le spune încotro trebuie să meargă atunci când în jur nu se vede decât fum şi ceaţă. Ei au o bucurie bizară chiar când parcurg o perioadă grea din viaţă. Suferinţa, boala şi moartea capătă valenţe pozitive, purificatoare, nicidecum tragice. Dilemele ateilor sunt incomparabil mai chinuitoare decât micile dubii efemere ale credincioşilor. Unii dintre oameni cei mai stabili d.p.d.v. emoţional au fost marii eroi ai credinţei precum: Fer. Augustin, Brâncoveanu, C.S. Lewis, Soljeniţîn, Steinhardt, Wurmbrand sau Traian Dorz. Dacă nu mă crezi, te rog să citeşti biografiile lor! Cine ştie, poate viaţa copiilor tăi va deveni subiect de poveste. Adevărată.

 

  1. A patra valoare: Familia

De ce? Pentru că, permiteţi-mi analogia, este pista pe care aterizăm şi de pe care decolăm în viaţă. Suntem ombilical şi ontologic legaţi de familie. Nimeni altcineva nu poate fi mai presus de ea. Un om fără familie este ca un pom fără rădăcini. Şi fără ramuri. Din familie plecăm şi tot aici revenim din orice călătorie. În familie ne plângem eşecurile şi ne serbăm victoriile. În familie suntem cel mai vulnerabili, fiindcă în spaţiul acesta intim ne permitem să fim noi înşine. Goi şi descoperiţi. Să ne de-mascăm de falsitate relaţională, de ambiţii sociale, de glorii deşarte. Aici avem parte de spectacolul când fulminant, când tern al vieţii. Şi ce bine ne face? Eu nu cred că răul relativismului secular în care se scaldă omenirea azi va îneca vreodată citadela sacră a familiei. Cât timp va fi pământul şi lumea, familia va continua să existe. Prin copiii copiilor noştri. Pentru că este zidită pe stâncă divină.

 

Acum, fără doar şi poate mai sunt şi alte valori valide precum cunoaşterea, munca, perseverenţa sau, după cum îmi sugerează fiica mea, demnitatea. E posibil ca de acest cvartet să ne ocupăm în alt articol.

 

Aşadar, dacă vrei să imprimi o direcţie sănătoasă copiilor tăi, activează în inima lor compasul valorilor autentice. Dacă vrei să le arăţi priveliştea unei vieţi trăite cu semnificaţie, pictează pe frontispiciul minţii lor tabloul valorilor reale. Spune-le ce şi arată-le cum. Va fi bine!

 

Gabriel Braic

 

Doar 8 MOTIVE să creşti copii

doar 8 motive sa cresti copii2
  1. Împlinire maximă

Cea mai mare realizare a unei familii pe pământ nu este cariera, casa şi bunurile materiale, recunoașterea publică, concediile, etc. ci creșterea și educarea copiilor. Nimic nu se compară ca măreție umană, cu minunea creșterii unei persoane și formării unui caracter de om, care este urmașul tău.

  1. Unicitatea

Fiecare copil este unic. Gingășia, inocența, tandrețea, pupicii, năzbâtiile, clipele memorabile pe care ți le oferă fiecare copil în modul lui, sunt unice, irepetabile, exclusiviste. Unicitatea se arată și la maturitatea copilului, când devine adult, pentru că el va face lucruri unice în societate și Biserică, pe care alții nu le vor face, având o misiune și o chemare unică de la Cel care dă viață.

  1. Dezvoltarea personală

Cursurile și doctoratele ajută, dar cele mai extraordinare lecții de viață și examene sunt în familie. Doar copiii tăi îți pot oferi ocazia să devii mai responsabil, răbdător și mai matur. Să te dezvolți mai mult personal: citind cu ei, urmărindu-i la joacă, educându-i, învățându-i și învățând de la ei, etc. Te pot face să vezi lumea cu alți ochi, să înțelegi și să prețuiești mai bine viața.

  1. Motive de a trăi

Sociologii si psihologii au constatat că cei care au copii trăiesc viața mai intens, au țeluri și scopuri determinate în viață, au mai multe motive de a lupta și a trăi decât cei care nu au copii. Nu se plictisesc și nu sunt singuri. Trăiesc mai mult și mai frumos.

  1. Bucurii unice

Primii pași ai fiecărui copil, serbările, absolvirea, concediile, onomasticile, reușitele etc., dar și momentele tandre sunt inegalabile, memorabile şi neprețuite.

  1. Sprijin reciproc

Oamenii sunt ființe sociale cu o nevoie intrinsecă de apropiere și comunicare cu semenii, cei mai apropiați fiind familia. Frații și surorile din aceeași familie se vor ajuta unii pe alţii, se vor sprijini, vor sărbători împreună și se vor bucura atunci când familia are doi sau mai mulți copii. Aceștia, la rândul lor, vor bucura și mângâia pe părinții care i-au crescut. Casa plină de sărbători cu copiii și nepoții, va fi pentru cei care-i au, cea mai intensă bucurie și realizare.

  1. Un mod de viață altruist

Fără copii naturali sau adoptați cuplul ajunge de multe ori la un mod de viață egoist cu rezultate negative pe termen lung. Câinele de casă ia locul copilului. Sau calculele matematice cu costurile creșterii unui copil opresc familia să aibă mai mult decât un copil sau poate niciunul. Sau comoditatea sau alte preocupări ca și cariera sau construirea unei case, bugete pentru concedii etc. tot amână venirea pe lume a copiilor. Peste ani apare imposibilitatea și regretul. Când o familie are copii atunci este o familie care știe să fie altruistă în sânul ei și în afara ei.

  1. Multiplicarea Chipului lui Hristos

Pentru familia creștină țelul nu este doar nașterea de copii, ci formarea unor caractere frumoase, nobile, autentice după modelul lui Iisus Hristos. Creștini adevărați care să fie lumină și sare în societate și Biserică. Rugăciunea, dărnicia, echilibrul, sacrificiul, iubirea și altele asemenea sunt valori de bază. Credem că acesta trebuie să fie un motiv principal pentru creșterea de copii.

Liviu Baltă