Cinci moduri în care pornografia ne afectează fiii și fiicele

Cinci moduri in care pornografia ne afectează fii și fiicele

Copiii noștri știu că nu le spunem totul despre subiectul „sex” atunci când le comunicăm că acesta este „ceva greșit” și că nu au voie să „facă ceva”. Atunci când părinții eșuează în a le explica copiiilor lor întreaga viziune despre sex, atunci ei vor încerca să găsească răspunsuri în altă parte. Și acel „în alta parte” este pornografia. Vorbeam recent cu un tată care și-a surprins fiica de doisprezece ani uitându-se la material porno. Îmi spunea: „Am văzut și eu destul porno la viața mea, dar ceea ce viziona ea, m-a șocat.” Experiența lui este „normalul” copiiilor din zilele noastre. Pornografia și urmările sale sunt devastatoare. Media de vârstă a copiilor care vizionează porno, este între nouă și unsprezece ani, materialul devenind din ce în ce mai violent, extrem și denigratoriu.

Internetul și smartphone-urile au deschis ușa unei armate porno care invadează mințile și inimile copiiilor noștri. Consecințele sunt cutremurătoare. Vă prezentăm o listă cu cinci efecte ale pornografiei asupra fiilor și fiicelor noastre:

  1. Sexualizarea copiiilor

Termenul „adolescent” a fost în topul a celor mai căutate cuvinte pe site-urile pornografice din ultimii trei-patru ani. În anul 2014 a fost pe primul loc. Ar trebui să fim revoltați. Până la urma urmei, este vorba despre niște copii. Aceasta înseamnă că majoritatea persoanelor care vizionează porno pe internet, doresc să vadă copii în aceste contexte. Când vizitele site-urilor pornografice întrec cele de la Amazon, Facebook și Instagram la un loc, imaginați-vă câte persoane își doresc să vadă copii având relații sexuale inadecvate. Gândiți-vă câți pedofili sunt hrăniți și încurajați de acestea. Ce le comunică aceasta fiilor și fiicelor noastre?

  1. Pierderea inocenței

Cultura în jurul pornografiei, întărește convingerea cum că, copiii pot deveni obiecte sexuale. Aceasta se întâmpla în 2010 atunci când un grup de fete de opt ani a dansat pe melodia „Single ladies”, purtând lenjerie intimă și dansând provocator. Mulțimea, în schimb, care cuprindea și părinții fetelor, nu a fost oripilată. A aclamat, aplaudat și încurajat. Ne învățăm copiii de la vârste fragede că dacă vor să fie luați în considerare, trebuie sa fie sexy. Totul începe de la cultura îmbibată de pornografie de astăzi. Iar copiii au primit foarte clar și tare mesajul.

Citește și: Rolul sentimentelor în divorțuri și infidelități

  1. Sentimente de rușine, vină și depresie

Peisajul care se derulează mai apoi, arată adolescenți și adolescente care se „joacă de a fi sexy”. Vor crede imediat minciunea acum că cel mai bun loc de unde să învețe cum să aibă comportamente sexuale, este prin pornografia de pe internet, care este ușor accesibilă și permisibilă în cantități industriale. De la primele clickuri în căutarea lor pentru material pornografic, sunt expuși deja unor conținuturi grafice tulburătoare și violente. Imaginile se întipăresc în creierele lor pentru totdeauna. Cei din spatele ecranelor le transmit că pornografia este adevărata experiență sexuală. Înăuntru lor, ei știu că tocmai au văzut ceva ce nu trebuiau să vadă, dar creierul lor nu poate încă procesa ceea ce tocmai s-a întâmplat. Sunt entuziasmați și stânjeniți, dar nu știu de ce. Se simt rușinați și vinovați, dar sunt prea speriați pentru a discuta cu cineva din frica de a nu da de belele.

  1. Dependență

Prea puțin știu ei cum pornografia afectează creierul lor în dezvoltare. Acesta emite dopamină, care le dă o senzație de plăcere în partea centrală a creierului. De aceea, vor dori să experimenteze din nou senzația și își vor crea o legătură cu imaginile respective ( o conexiune care de fapt trebuia să se întâmple cu o altă persoane). Aceasta provoacă adicție, din care te eliberezi mai greu, cu cât vârstă este mai fragedă. Din moment ce euforia momentului îi ajută să uite de probleme pentru câtvea clipe, pornografia devine un mecanism nesănătos de evadare pentru a face față rușinii, vinei și stresului.  Din păcate, îi va face sa se simtă din ce in ce mai goi, așa încât vor dori sa vizualizeze mai mult, iar ciclul acesta va fi interminabil.

  1. Alimentează lipsa de conexiune și de respect

În ultimul rând,  pornografia duce la probleme relaționale și degradare. Le întipărește copiilor cum ar trebui să fie sexul. În loc ca acesta să le apară ca o conexiune intimă cu o altă persoană în cadrul unui angajament sigur, el devine o activitate egoistă de eliberare. Sexul devine desconsiderat, neefind decât un act fizic unde persoanele pot fi obiecte sau rodul imaginației. O viață calitativă și bogată are parte de relaționare. Din păcate, cultura porno de astăzi ne conduce fii și fiicele departe de legăturile interumane. Cea mai bună variantă pe care o ai este să îți educi copiii asupra minciunilor și pericolelor pornografiei. Începe devreme, decât să fie prea târziu. La un moment dat, vor ajunge față în față cu asta și vor avea nevoie de tine pentru a procesa totul. Menține liniile comunicației deschide și inițiază conversațiile pentru a nu-i lăsa să se descurce de unii singuri.

Spuneți-ne, cum credeți că pornografia ne afectează copiii?

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Este adevărat ceea ce simțim, în astfel de situații, ca și părinți? Cum facem diferența dintre situațiile în care doar aparent am pierdut contactul emoțional și cele în care, într-adevăr, s-a întâmplat acest lucru? Dorim să vă încurajăm să nu renunțați la convingerea că încă se mai pot face multe! Chiar și atunci când totul pare pierdut, Dumnezeu nu a epuizat toate soluțiile!

Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 409, 410, 416):

Criza vârstei de trecere este o încercare grea pentru toată lumea. Câteodată părinții se plâng spunând: „Am pierdut contactul cu copilul, cum să-l refacem?”. De refăcut se poate reface numai ceea ce a existat. Dacă până la vârsta adolescenței părinții n-au găsit timp să îşi cunoască propriul copil, dacă ei nu au comunicat cu el cu adevărat, dacă în familie nu au existat relații emoționale calde, atunci n-ai ce să mai refaci.

Principala sarcină a părinților adolescentului este aceea de a păstra contactul emoțional cu el.

Este important ca pentru adolescent casa să fie locul în care se simte în siguranță. […] Părinții să îi arate ca sunt alături de el, că îl sprijină dacă face apel la ei, că îl pot ocroti dacă se întâmplă ceva. Pe lângă interesul pe care părinții îl arată, aceștia ar fi bine să-și manifeste nu numai nemulțumirea față de ceea ce nu le place la copil, ci și să aprobe ceea ce le place – fiindcă de obicei ei percep lucrurile bune pe care le face ca pe ceva cuvenit: când a spălat vasele, nimeni nu i-a spus nici măcar un „mulțumesc”, copilul nu a primit niciun sprijin emoțional. În schimb, când nu le-a spălat, a primit o reacție emoțională – și încă ce reacție.

Părinții pretind adeseori de la adolescent respectarea anumitor reguli morale pe care nu le pot fundamenta. Îi insuflă copilului principii după care ei înșiși nu trăiesc.

Citește și: 3 sfaturi pentru amintiri de neuitat cu fiul tău

Dacă tata îi dă mită polițistului, n-o să-și poată învăța fiul să fie cinstit.

Atunci când copiii văd fățărnicia noastră, când îi învățăm lucruri pe care noi înșine nu le facem, asta ne subminează cel mai mult autoritatea părintească.

Cu siguranță nu este ușor să fii părinte și cu atât mai puțin să încerci să modelezi comportamental un adolescent. Dar aceasta nu înseamnă că este imposibil! Trebuie să ne repetăm mereu și mereu acest lucru până când – în calitate de părinți – ajungem să fim conștienți și convinși de aceasta. Cu siguranță, am greșit mult, însă, în aceeași măsură, vom fi făcut și multe lucruri bune. Esențial este să revenim la acestea, iar cele rele să se spele! Uitați-le și nu le mai permiteți să vă influențeze!

Răul nu este atotputernic, în timp ce Binele – cu majusculă – este!

Să ne încredem în efectul acelor clipe ori zile frumoase când Binele – adică Însuși Dumnezeu – s-a făcut simțit în relațiile dintre noi, părinți și copiii. Orice zâmbet de fericire, fiecare clipă de comunicare deschisă și toate celelalte momente frumoase au fost darul Lui pentru familia noastră. Trebuie să avem încredere că trăirile dindărătul lor nu au dispărut, ci – așa cum încă au reverberații în sufletele noastre de părinți – sunt și în cele ale copiilor noștri, chiar adolescenți fiind. Clădiți mai departe pe ceea ce a fost bun și frumos, cu încredere că ei au nevoie de dumneavoastră, vă iubesc și chiar vă iartă pentru orice clipă în care ați greșit!

Vă dorim comunicare… multă comunicare cu adolescentul dumneavoastră!

 

Sursă foto: https://www.elitefts.com/

7 chei pentru LIMITAREA TIMPULUI COPIILOR PE SMARTFON

7 chei pt limitarea pe tableta2

„Nu ştiu ce să mă mai fac cu copilul meu! E tot timpul cu nasul în telefon! Mi se pare că nu mă mai ascultă deloc! Este pierdut în altă lume! Parcă nu mai există nimic altceva! Toată ziua este cu căştile în urechi!” Ai auzit astfel de expresii care indică disperarea? Sau poate le-ai emis chiar tu uneori. Ei bine, permite-mi să îţi dau o veste bună: rezolvarea există!

Cum să limitezi timpul petrecut de copilul tău pe telefon sau pe tabletă. Iată câteva chei sau principii aplicative:

 

  1. Tu eşti şeful

Ţine minte asta. Tu eşti părintele. Nu doar adult, ci şi matur. Tu impui ritmul. Nu tiranic, nici barbar, ci echilbrat, dar ferm. În fond, cine i-a procurat „jucăria”? Ai văzut? Tu! Desigur, simţul proprietăţii este foarte pronunţat la copii în era capitalismului, dar tu i l-ai dăruit. Deci, ai ceva de spus, în mod înţelept, în problema aceasta. Ignorarea problemei nu va duce la rezolvarea ei. Deci, atac-o! Acum.

 

  1. Explică ce şi de ce

Înainte să ceri, oferă: explicaţii. Înainte să porunceşti, prezintă: motive. Înainte să constrângi, construieşte: principii. Hrăneşte mintea copilului cu informaţii pro şi contra. Defineşte cauzele (plictiseală, procrastinare, tentaţie, comparativism etc.) şi efectele (sedentarism, anemie, obezitate, nervozitate, însingurare, expunere la radiaţii, randament şcolar scăzut etc.). Înţelegând, va renunţa de bună voie la utilizarea în exces.

 

  1. Trebuie să îl câştige

Mă refer la dreptul de a-l folosi, nu doar la dispozitiv în sine. Aşadar, stabiliţi împreună obiective corecte. Iată trei exemple: note sau medii mari la materiile importante, curăţenie în cameră, ajutor acordat la treburile casnice. Sigur, ţintele trebuie să fie măsurabile: un zece îţi aduce o oră în plus pe telefon, un patru confiscarea lui pentru weekend ş.a.m.d.

 

  1. Oferă alternative atractive

Utilizarea telefonului promite încântare, dar livrează, de cele mai multe ori, dezamăgire, minte obosită, insomnii. O plimbare în natură, o tură cu bicicleta, un joc de societate, o partidă de pescuit, un concurs de paintball, o bulgăreală, un fotbal, o discuţie mamă-fiică sau chiar o hârjoneală tată-fiu sunt mult mai împlinitoare pentru cei mici. Şi pentru noi, cei mari.

 

  1. Faceţi-l prieten, nu duşman

Mă refer la dispozitiv. Doar nu la odraslă, care ţi-e, prin definiţie (a se citi – naştere), prieten. Copilul poate lectura pe telefon sau, şi mai bine, pe tabletă. Poate face calcule. Poate instala aplicaţii educaţionale. Ca profesor îmi mai permit câte un modernism. Le spun elevilor: Scoateţi telefoanele, căutaţi poezia X şi haideţi să o comentăm împreună. Le place foarte mult mica noastră activitate academică clandestină.

 

  1. Fii un model

Ei vor deveni mâine ceea ce eşti tu azi. Ba nici măcar nu aşteaptă până mâine. Copiii sunt copiile noastre instant. Poze la minut. Astfel că este imperios necesar să îţi limitezi propriul tău timp de expunere la facebook, instagram, email, pinterest, whatsapp, linkedin, youtube, twitter, snapchat etc. În aceste condiţii, ai dreptul moral, nu doar legal, de a impune programul.

 

  1. Permite un grad de libertate

E importat ca fiul sau fiica ta să ştie să se autocontroleze. Nu vei fi tot timpul acolo. Cu cât îi interzici mai mult ceva, cu atât va fi tentat mai tare. E în natura umană. Doar ştii bine. Aşa că antrenează-i în aşa fel încât să se comporte adecvat şi în lipsa ta. Fă-i să înţeleagă şi oferă-le încredere. Se vor ridica la înălţimea aşteptărilor.

 

Părinţi, de felul în care trataţi acum problema timpului petrecut pe smartfon depinde prezentul şi viitorul copiilor dvs. Voi decideţi dacă, mâine, copilul dvs. va face parte din categoria celor care doar utilizează smartfonul sau din categoria celor care creează noi dispozitive, aplicaţii, sisteme. Dacă va fi, fericit, „în spatele” sau, nefericit, în faţa ecranului. Succes, nouă!

 

Gabriel Braic

8 idei pentru o întâlnire perfectă între tată şi fiică

8-idei-pentru-o-întâlnire-perfectă-între-tată-şi-fiică2

Fetiţa ta este încântată. Va avea o întâlnire cu prima ei dragoste. Nu e nici un motiv de emoţie şi nesiguranţa deoarece ştie ca partenerul ei o iubeşte necondiţionat. Îl ştie de-o viaţă. El e loial, de încredere şi distractiv. Tocmai se aude un ciocănit la uşa. Fetiţa deschide uşa şi îşi vede partenerul şi îi zâmbeşte: -Bună tati!- Aşa că inima ta se topeşte.

Atunci vei avea o revelaţie: „Singurul bărbat căruia îi pot încredinţa această bijuterie sunt chiar eu.” Să sperăm ca va apărea la timpul potrivit un alt bărbat la fel de potrivit. Dar îţi poţi face griji pentru asta mai târziu pentru că seara asta este doar despre voi doi. Ieşitul la o întâlnire cu fetiţa ta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face pentru ea pentru că aşa îi setezi nişte standarde. Iată că îţi prezentăm 10 idei pentru ca această întâlnire să fie una perfectă şi să-i taie răsuflarea.

Notă: undeva prin şcoala gimanzială e posibil ca ea să treaccă printr-o fază de ruşinare cu privire la tine. E posibil să nu i facă plăcere să fie insoţită de tine şi pot apărea şi eventuale bariere în conversaţie. Dar nu-ţi face griji. Va fi mai bine. Între timp du-o în locuri unde nu se va întâlni cu nimeni cunoscut.

  1. Faceţi lucrul ei preferat.

Intâi află care este activitatea ei preferată, jocul sau sportul favorit. O întâlnire poate însemna şi o simplă aruncare la coş daca îi place bascket-ul sau statul pe o bancă în parc la un curs de meşteşugit daca asta o încântă.

 

  1. Mergeţi la un picnic.

Pregăteşte-i mâncarea ei preferată, în special un desert. Fă un playlist cu melodiile ei favorite. Găseşte un loc potrivit şi aşează acolo o pătură confortabilă. După ce aţi mancat, citeşte-i ceva sau priviţi norii împreună încercînd să le ghiciţi forma.

 

  1. Pictură, olărit.

O astfel de întâlnire îţi dă posibilitatea să fii creativ şi să pleci de acolo cu ceva palpabil care să vă amintească de timpul petrecut împreună.

 

  1. Mergeţi la un concert/festival.

O pungă de pop-corn, vată pe băț, prăjituri şi pe fiica ta alături. Sună divin. Bucură-te de împrejurumi, de muzică şi poţi încerca să câştigi şi un animăluţ de pluş pentru ea.

 

  1. Vizionaţi un film bun.

Poate fi ceva simplu ca o piesă de teatru locală sau ceva mai deosebit cum ar fi un film bun. Sora mea şi acum îşi aduce aminte cum a dus-o tata să vada primul ei film la un cinema. Acum 30 de ani în urmă.

 

  1. Du-o la cumpărături.

Setează-ţi un buget înainte. Poate fi şi o zi de cumpărături fără achiziţii sau doar cu ceva mărunt. Când vine vorba de cumpărături, fetelor le place căutarea la fel de mult ca şi obiectele cumpărate. Nu contează neapărat suma de pe cartea de credit, ci disponibilitatea ta de a te transpune în lumea ei.

 

  1. Scoate-o la o cină.

Ceva simplu, clasic şi care-ţi va oferi oportunităţi de a sta de vorbă cu ea. Du-o la restaurantul preferat sau mergeţi într-un loc nou unde n-aţi mai fost niciodată.

 

 

  1. Mergi la o „vânătoare” de fotografii.

Fă o listă înainte cu ce vreţi să surprindeţi în fotografii. Poţi pregăti tu lista sau puteţi hotărî împreună ca astfel ea să te ajute cu idei noi. Puteţi apărea şi voi în poze sau puteţi alege să nu apăreţi.

Cum să fii respectat de către ceilalți

Cum sa fii respectat de ceilalti2

Lucrurile au început să se îmbunătățească pentru noi, și am intrat in sezonul anului 2019 cu mari așteptări. 

La deschiderea meciului, într-un moment critic când încercam să protejăm o conducere slabă, leaderul echipei noastre, a fost penalizat pentru comportament neadecvat, din cauză că a intrat într-o altercație cu un jucător, după ce partida se încheiase. M-am înfuriat de-a dreptul! Am petrecut mult timp încercând să îi ajutăm pe jucătorii noștri tineri să înțeleagă că dacă sunt penalizați din motive nesăbuite, să nu se aștepte să câștige un meci important, așa că l-am adus pe Raul pe banca de rezervă și l-am întrebat ce s-a întâmplat.

“Am fost lipsit de respect!”, mi-a spus Raul. Am rămas înmărmurit. L-am întrebat dacă știa că edificam o echipă bazată pe echilibru, caracter și responsabilitate unii față de alții. Fiind un căpitan de echipă, Raul știa mai bine decât oricine ceea ce încercam să îi amintesc. L-am întrebat dacă era dispus să sacrifice echipa – și scopul nostru era să câștigăm – din cauză că onoarea lui personală fusese provocată sau un cod nescris fusese încălcat. 

I-am pus întrebarea pentru a fi sigur că îmi înțelesese punctul de vedere și pentru a-i oferi posibilitatea de a-și reveni -rapid- pentru a-l pune din nou în joc. Însă, răspunsul lui m-a șocat.

 O atitudine inacceptabilă. 

” Toate sunt bune și frumoase, până când cineva mă lipsește de respect!” 

Țin să cred că acela a fost un moment definitoriu pentru amândoi. L-am întâlnit pe Raul apoi in săptamana respectivă, și ajunsese să aprecieze punctul meu de vedere.

Cât despre mine, aceasta a fost una din primele ocazii care m-au făcut să înțeleg ideea de respect și lipsă de respect.  Dacă unul din cei mai experimentați și “veterani” jucători ai noștri avea o asemenea mentalitate, cu certitudine aceasta era cu atât mai adânc înrădăcinată în restul tinerilor noștri. 

Respectul nu este un drept!

Mulți oameni tind să creadă că respectul este un drept, ceva ce li s-ar cuveni de la naștere. Însă, trebuie sa admitem că respectul este câștigat pe baza caracterului tău. 

De multe ori confundăm respectul cu frica. “Îl fac eu să mă respecte,” aud spunându-se tot timpul.

Respecți ceea ce trebuie?

Puterea mea, poziția mea, lucrurile mele, bogățiile mele.. Prea mulți oameni cred că acestea sunt sursele care le conferă respect. Sunt îngrijorat că, atunci când ne arătăm respectul, nu o facem față de lucrurile care chiar trebuie. Acum o generație sau două, oamenii respectau onestitatea, faptul că erai un bun stâlp pentru familia ta. Implicarea ta în organizații civice și religioase. Sau pur și simplu, un loc bun de muncă în orice domeniu cinstit. 

In familia mea, noi respectam bărbații și pentru că erau unchi buni. Toți unchii mei erau interesați de copiii familiei noastre și îi susțineau.