Oferă încurajări partenerei!

Oferă încurajări partenerei

Cât de important este să adesăm cuvinte de încurajare celui sau celei alături de care ne trăim viața? Adesea neglijate fără intenție – în graba care ne caracterizează astăzi – s-ar putea să ne lipsească tocmai cuvintele de încurajare pentru a duce o viață de familie pe deplin împlinită. În cadrul acestui articol, dorim să vă încurajăm să la o atitudine de încurajare reciprocă! Exersând-o intensiv, veți vedea cât mult bine aduce!

În cartea lui Charlie W Shedd, Scrisori către Filip-sfaturi unui tânăr căsătorit, apărută la editura Bizantină, (București, pp. 26, 27) am găsit următoarele idei interesante:

„Există un fel de laudă venită din partea unui bărbat, care unge pe suflet orice femeie. Este ceva de genul: „fără tine nu aș fi reușit niciodată!” sau „Ție îți datorez totul!”. Unul dintre motivele pentru care se întamplă aceasta este faptul că femeie are tendința înnăscută de a vrea să fie de folos bărbatului. Este o trăsătura pe care ai să o găsești invariabil la toate femeile de calitate.

Acceptarea cu dragoste a defectelor celuilalt nu înseamnă deloc că trebuie să vă considerați unul pe altul perfecți.

Așa că trebuie să ții minte că există două tipuri de defecte cu care va trebui să te descurci. Mai întâi sunt cele care nu pot fi îndepărtate sau corectate și a căror acceptare trebuie să devină chiar parte a dragostei ce reprezintă structura relației voastre. Apoi sunt și cele ce pot fi îndreptate, iar pe acestea trebuie să le tratați inteligent împreună.

Citește și: 3 modele de soț de care orice bărbat ar avea nevoie

Bineînțeles, un asemenea efort necesită în primul rând un simț al cadenței. Sunt zile în care nu avem niciun strop de dorință de auto-îmbunătățire, zile în care avem nevoie de toată puterea noastră, doar ca să putem trage o dată aer în piept. Aceste situații nu sunt potrivite pentru analiză, ci pentru a ne bucura unii de alții, așa cum suntem. Unele cupluri forțează prea mult. Unele soții pot fi cicălitoare. Numai Dumnezeu știe câte astfel de cazuri am văzut în viața mea, drept pentru care încerc să descurajez cât pot aceste tendințe.

De aceea, a-ți educa soția să fie la fel de onestă și sinceră ca tine este un mare pas înainte.

Iar în momentele în care își va exprima o idee sau o sugestie despre cum poți deveni mai bun, eu în locul tău m-aș obișnui să spun de fiecare dată: „mulțumesc” și atunci când ești sigur că nu urmează să contra-argumentezi sau să ripostezi, poți adauga: „ nu eram conștient că fac acest lucru. Uite, de-aia suntem noi o echipă atât de bună!”.

Acasă înseamnă atât de multe lucruri.

Acasă este un loc de refugiu, de adăpost. Este un loc făcut pentru a te relaxa, pentru a te recupera. Fără fațadă, fii doar tu însuți! Iar în cazurile cele mai bune, acasă devine un loc în care doi oameni își împart entuziamul de a deveni ei înșisi mai buni.

Nu cred că este nevoie să își spun că societatea noastră are nevoie cu disperare de o fundație formată din oameni care-și doresc întotdeauna să devină mai buni. Aceștia sunt oamenii zilei de mâine. Voi ați făcut un lucru foarte bun îndreptându-vă căsnicia înpre a putea spune sincer, amândoi: „Nu ne propunem numai să fim buni unul cu celălalt, dar și unul pentru celălalt, și pentru restul lumii.”

Citește și: Cum îmi organizez lucrul de acasă în perioada coronavirusului

Așadar, încurajare, încurajare și iarăși încurajare!

Acesta este unul dintre secretele esențiale ale unei familii împlinite. Primul pas trebuie să-l facă cel mai înțelept! Apoi, celălalt va trebui să procedeze la fel – chiar dacă după multe și lungi insistențe. Dumnezeu nu va rămâne dator, ci va binecuvânta atitudinea voastră, care în cele din urmă este una de ascultare a voii Lui.

Infidelitatea şi imaginea de sine a bărbatului

infidelitatea si imaginea de sine a barbatului

Există o legătură între cele două? Răspunzând în pripă, poate multe femei ar spune: în nici un fel! Să fie adevărat însă acest lucru? În cadrul acestui nou articol, dorim să ne adresăm bărbaților încurajându-i să cultive valoarea fidelității! Cu toate că verbul „a cuceri” este cu siguranță parte din definiția unui bărbat, nu uitați că subiectul acestei acțiuni trebuie să fie din nou și din nou spre cea aleasă ca soție, iar nu o alta!

În cartea lui Charlie W Shedd, Scrisori către Filip-sfaturi unui tânăr căsătorit, apărută la editura Bizantină, (București, pp. 157, 158) am găsit următoarele idei interesante:

„În experiența mea cu cei care au fost infideli, cea mai mare pedeapsă posibilă este exact această rușine transformată într-un sentiment de vinovăție, care te macină neîncetat. De aceea, omul care își asumă o astfel de vină nu mai are nevoie de nicio predică din partea nimănui. Procesele de conștiința care vor urma vor fi destul. Atunci când conștiința zdrobește ce-a mai rămas din sufletul tău distrus, e ca și când ai trece prin iad.

Creatorul nostru ne-a scris anumite legi în inimă. Una dintre aceste legi este că orice rău trebuie mai întâi achitat în fața Lui, înainte să poată fi îndreptat oriunde altundeva. Oricât am încerca să ne ferim de aceasta, pe termen lung, singurul lucru de care nu putem fugi este propria părere despre noi înșine (…) Acesta cred că este efectul cel mai rău al infidelității.

Nu contează în cel fel raționează un bărbat poziția sa. El va ști întotdeauna că a apucat-o pe un drum greșit. Poate a făcut-o pentru că s-a plictisit, poate pentru că a găsit la acea femeie ceva ce soția sa nu-i oferea. Sau poate pur și simplu a fost luat pe sus de aventura unei pasiuni clandestine. Dar toate acestea nu reușesc niciodată să contrabalanseze senzația de eșec. Eșecul de a rezolva problema acolo unde trebuie. Faptul că cea mai importantă alegere din viața lui s-a transformat într-un eșec nu poate decât să îi distrugă imaginea în proprii ochi.

Citește și: 3 modele de barbati de care orice sot ar avea nevoie

Soluția pe care a găsit-o este a unui laș, în proprii ochi, și bărbaților nu le plac lașii cu atât mai puțin cei din oglindă.

Cu cât vei înainta în viață, vei învăța că disciplina, angajamentul și curajul, pot fi ingredientele unei vieți la fel de palpitante. Adevărata răsplată nu vine decât la bărbatul care trece prin toate problemele și, la sfârțitul zilei poate sta în fața oglinzii, zicând: „Ei bine, n-a fost deloc ușor! Dar am tot respectul pentru cel care mă privește înapoi în oglindă.”

Când un bărbat se căsătorește, se leagă de acea femeie, pentru că își dă seama că ea este persoana pe care o vrea, de care are nevoie și la care tânjește. Îți doresc să poți ajunge la a spune acest lucru : „Toate drumurile duc acasă! Spune-i soţiei: Îți mulțumesc că ești atât de extraordinară, încât indiferent de ce oameni interesanți cunosc, nu-mi doresc decât să ajung înapoi acasă la tine!”

Stimate soț, infidelitatea este un act de lașitate.

În timp ce fidelitatea este un act de curaj, normalitate, demnitate, bărbăție și respect. Dovedește că îți meriți statutul primit de la Dumnezeu, luptând cu tine însuți și cu problemele soției sau ale căsniciei tale. Rămânând fidel celei cu care ai ajuns la Sf. Altar.

Citește și: 3 pași pentru păstrarea priorităților în viață

Procedând așa vei evita orice proces de conștiință și toate implicațiile ulterioare. În plus, fii convins că infidelitatea nu îți va oferi – pe termen lung – mai multe decât ai acum. Tu nu ai fost creat de Dumnezeu pentru a trăi așa! Alege prin urmare împlinirea care vine de la Creatorul tău fiind fidel și împlinind nevoile soției tale!

Vă dorim să vă cuceriți soția prin tot ceea ce faceți, zi după zi!

Educația băieților

Educația băieților

Cum se educă un băiat? La fel ca o fată sau sunt diferențe de la o situație la alta? De la cine trebuie să învețe băiatul cum să devină bărbat? În cadrul acestui nou articol, dorim să vă încurajăm să acordați o atenție aparte educației de care au nevoie băieții din familia dumneavoastră! Nu presupuneți niciodată că educația se face de la sine, ci tratați-o cu multă responsabilitate!

În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 101)  am găsit scrise următoarele:

Sf. Petru spunea: Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. (I Petru 3,7).

Iar Sf. Pavel afirma: Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea […]. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. (Efeseni 5,25;28)

În asemenea manieră trebuie educat viitorul bărbat. Încă din anii copilăriei, când bărbatul a început să simtă și să înțeleagă unele lucruri, e indicat să-și vadă tatăl blând, afectuos și grijuliu față de soția sa, amabil față de celelalte femei – și atunci autoritatea tatălui va deveni model și sursă de educație.

Băiatul trebuie educat astfel încât să-și poată asuma în viitor rolul de bărbat, de tată și stăpân al casei, ca viitoarea sa soție să nu aibă motive să spună despre el că ,,nu poate să bată nici măcar un cui”. Sunt dese cazurile de acest gen! În același timp, fiul, ajutându-și mama, nu se va sfii de munca proprie femeilor.

Citește și: 3 MODELE de bărbați de care orice soț ar avea nevoie

Băiatul, viitor cap al familiei, trebuie să persevereze în a fi responsabil, independent, să ia decizii fără să fie influențat din exterior. În același timp, va fi educat în duhul compătimirii aproapelui, sensibilității și aprecierii opiniilor altor oameni.

Băiatul va fi educat să-și iubească patria și să-și asume rolul de viitor apărător al ei.

Unul dintre cei mai importanți profesori ai copiilor noștri a devenit telefonul mobil! Apoi tableta, televizorul și calculatorul! Efectul este dezastruos – așa după cum se poate constata. Dacă în majoritatea familiilor mamele contracarează această tendință, de multe ori tații se mulțumesc cu ceea ce reușesc să facă soțiile lor. Aceasta reprezintă una dintre cele mai grave anomalii într-o familie, dar mai ales în sensul educării băieților.

De tata au nevoie toți, dar mai ales băieții. Mama nu poate ilustra rolul soțului ei. Este nevoie ca el să fie prezent în familie și să-și țină lecțiile din programa pentru familie. Cât timp tata lipsește, telefonul, tableta, televizorul și toate celelalte gadgeturi cel mai adesea fac ravagii. Educația unui tată nu poate fi înlocuită de tehnologie. Stimați soți și tați, întoarceți-vă în familie cât mai devreme zi de zi!

Pentru băiatul sau băieții voștri sunteți modelul de urmat și trebuie să deveniți eroul lor care îi inspiră și motivează să se maturizeze ca să ajungă bărbați adevărați! Investiți în educația copiilor voștri, dar mai ales a băieților. Soțiile voastre – întocmai ca și nimeni alticineva – nu pot face ceea ce trebuie să faceți fiecare dintre voi!

Vă dorim mult succes în educarea băieților dumneavoastră!

3 modele de bărbați de care orice soț ar avea nevoie

3 bărbați de care orice soț ar avea nevoie în viața lui

Obișnuiam să cred că dacă un bărbat se străduiește îndeajuns de mult, citește îndeajuns de multe cărți și blog-uri, consultă părerea femeilor, vizionează filme siropoase sau se abonează la îndeajuns de multe reviste de femei, atunci va putea să învețe cu succes cum să se descurce într-o căsnicie. Dar mi-am dat seama rapid că mă înșelasem. Am realizat că orice bărbat are nevoie de trei modele de bărbați însurați pentru a se descurca cu brio în căsnicia lui:

  1. Constantin cel Înțelept.
  2. Vlad cel Aspru.
  3. Alin cel Neexperimentat.

 

În cele ce urmează, vor fi descrise aceste tipologii.
  1. Constantin cel Înțelept

Constantin este bărbatul matur spiritual ce s-a însurat mai devreme decât voi și are acel tip de căsnicie pe care orice bărbat și-ar dori-o. Constantin cel Înțelept nu este neapărat un soț mai bun decât voi, el este doar mult mai înțelept și mai experimentat decât voi. El a făcut mai multe greșeli și a avut de-a face cu mai multe momente grele în căsnicia lui decât voi. Prin orice ați trece sau prin ceea ce veți trece în cadrul căsniciei voastre, cel mai probabil, Constantin a experimentat deja și are cicatricile rămase pentru a dovedi aceasta.

De ce este Constantin cel Înțelept atât de important în viața voastră? Deoarece orice bărbat are nevoie de un Constantin care să îl învețe, să îl instruiască și să îi arate cum să devină un soț mai bun. Constantin știe că experiența vă poate face învățători mai buni, dar dacă învățați din greșelile lui, puteți economisi o grămadă de timp, bani și frustrare inutilă.

  1. Vlad cel Aspru

Vlad este bărbatul ce s-ar identifica cel mai mult cu voi. Din punct de vedere spiritual, sunteți la același nivel. Din punct de vedere familial, v-ați însurat în aceeași perioadă, copiii voștri au cam aceeași vârstă și amândoi aveți aceleași frământări cu privire la căsnicia voastră. Oricând vă întâlniți să discutați despre cum vă merge viața, de multe ori vă treziți spunând același lucru: „omule, chiar înțeleg prin ce treci”.

De ce este așa important Vlad cel Aspru pentru căsnicia voastră? Deoarece orice bărbat însurat are nevoie de un astfel de Vlad care să îl asculte și căruia să îi spună adevărul, fără a avea frica de a fi judecat sau ca reputația să îi fie pătată. Vlad este bărbatul ce vă poate face mai responsabili, adresându-vă întrebări mustrătoare, dar ziditoare și își dorește ca și voi să procedați la fel în privința lui. Amândoi vreți în mod sincer să vedeți că celălalt propășește.

  1. Alin cel Neexperimentat

Alin este soțul mai tânăr ce s-a însurat mai târziu decât voi. El vă privește și vă admiră, având respect pentru relația voastră cu soția voastră. Alin cel Neexperimentat se poate să fi crescut fără tată, astfel nu a avut parte de un model de soț și are întrebări în această privință pentru voi.

De ce este Alin cel Neexperimentat important în căsnicia voastră? Deoarece orice soț are nevoie de un Alin care să îl privească ca pe un model demn de urmat. Știind că Alin este cu ochii pe voi, veți avea un motiv bun pentru a da dovadă că sunteți un soț bun, deoarece veți face pentru Alin ce face Constantin cel Înțelept pentru voi.

Adevărul este că orice căsnicie, deși ar părea un joc individual, de fapt este un joc ce trebuie jucat în doi.

În căsnicia voastră, credeți că ați avea de câștigat dacă ați asculta de astfel de modele de bărbați?

Cu ce scop ne căsătorim?

Cu ce scop ne casatorim2

Este foarte important să ne întrebăm: Cât din aspectul exterior al celuilalt sau din posesiunile sale mă determină să intru în relația conjugală? Ce voi face când multe dintre acestea nu vor mai fi? Dacă mă gândesc la perspectiva de a-mi găsi atunci un alt partener de viață, ce fac dacă soțul sau soția reușește să pună în aplicare acest plan înaintea mea?

 

Iată ce nota dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (p. 90).

„Oamenii se înșală atunci când consideră că poți să întemeiezi o familie pur și simplu pentru că cineva ți-a plăcut ca înfățișare, pentru că este interesant, pentru că vrei copii de la el, pentru că e bogat ș.a.m.d. Frumusețea exterioară poate trece, atracția fizică poate dispărea, celălalt poate deveni neinteresant, sentimentele nu mai sunt atât de puternice, copiii cresc și pleacă, de altfel pot chiar să moară – și ce se întâmplă după aceea?

În familiile clădite pe o temelie atât de slabă va crește treptat iritarea reciprocă, soția poate începe să-și cicălească soțul, ceea ce, în ultimă instanță, duce la despărțire. Şi din acest motiv există atât de multe divorțuri. De ce înainte de comunism aproape că nu existau divorțuri? Poate şi datorită faptul că exista ideea de scop. Familia se construia pe un fundament foarte trainic!

Cel mai puternic fundament pe care se poate clădi o familie este năzuiţa comună de a ajunge în prezenţa lui Dumnezeu la sfârșitul vieții.

Scopuri pe termen lung în viată pot fi unirea, devenirea unui singur trup, ajungerea împreună la bătrânețe. Familia înseamnă maturizare, iar la bătrânețe se vor culege roade magnifice. Înțelegerea acestui fapt trebuie să existe la amândoi soții. Aceștia trebuie să aibă un scop comun, către care trebuie să meargă împreună, mână de mână. Dacă scopul acesta nu există, căsătoria e sortită eșecului!”

 

Împlinirea în căsnicie adesea începe sau lipsește din prima zi! Așa după cum la o partidă de șah ai câștigat sau ai pierdut de la prima mutare – dacă partenerul joacă impecabil – se poate întâmpla și în viața de familie. Desigur, Dumnezeu are soluții pentru orice. Dar cu siguranță se bucură să nu îi dăm prea mult de lucru, în acest sens. Astfel, meditează îndelung la scopul cu care începi relația de cuplu. Plăcerile, banii și altele asemenea sunt cel mult motivații pe termen scurt, care s-ar putea să-ți aducă mai multă nefericire decât ai crezut.

Prețuiește mai mult relația spirituală dintre tine și partenerul sau partenera de viață – ca scop pentru care veți depune eforturi împreună. Aceasta vă va face una și vă va împlini în mod autentic!

Vă dorim să vă alegeți si să vă asumați cu înțelepciune scopul relației de cuplu!

Câteva cauze ale conflictului în familie

cauze ale conflictului in familie2

Nu există fum fără foc… O vorbă veche pare-se infirmată de revoluţia electronică în domeniul tutunului, dar extrem de adevarată încă. De ce? Pentru că ea propune raţiunii un univers ficţional în care forţa imaginaţiei o poate subsuma unor realităţi concrete. Este în fond o alegorie care transmite un adevăr – acela al cauzelor. E o problemă de cauzalitate şi nu de securitate la incediu. Că tot ne ard cluburile prin ţară…

Aş vrea să enunţ în cele ce urmează o serie de cauze ale conflictul marital. Şi nu mă refer la limita extremă a acestuia – divorţul, ci la banala gâlceavă cotidiană pe care o experimentează căsniciile mai plăpânde.


Banul e pe primul loc.

Cele mai multe conflicte pornesc de la bani. Sau de la lipsa lor. Prea mulţi sau prea puţini, vor fi mereu motiv de ceartă. Proasta administrare a banilor va conduce la divergenţe. Unele chiar violente în limbaj sau gesturi. Fie că e vorba despre opţiuni personale diferite, dorinţe neîmplinite sau neîmpărtăşite, comparativisme acre vis-a-vis de suma câştigată de unul sau de altul, de cheltuieli extravagante nefondate, problema banilor are ucigătoarea capacitate de a atrage energiile negative asupra soţilor. Nu degeaba i se spune ochiul dracului. O posibilă soluţie? Realizarea unui buget votat în unanimitate: soţ şi soţie.


Copiii sunt pe locul doi.

Spre surprinderea unora, copiii, cei care se vor a fi liantul indestructibil al unei căsnicii, superglue-ul emoţional al soţilor, pot deveni mere ale discordiei părinţilor. Şi devin câteodată fără voia lor. Cum? Simplu! Tata este, prin constituţie, mai aspru, mama e mai sensibilă (sau se poate şi invers) şi apar opinii diferite în ceea ce priveşte modul optim de disciplinare a plozilor. Atunci când puii trebuie pedepsiţi. Iată doar un exemplu. Soluţia? Un program educaţional prestabilit. Chiar înainte de aducerea pe lume a primul copil. O astfel de înţelegere este aur curat pentru că se evită certurile live în faţa copiilor şi, eventual, favoritismele.


Socrii pot fi pe locul trei.

De aici înainte locurile sunt personalizate. În funcţie de fiecare familie. Nu putem să le mai ierarhizăm metodic. Dar oricum, rudele imediate pot fi cauze serioase de conflict. Atunci când cordonul ombilical nu s-a tăiat la timp, mamele, câteodată şi taţii, au senzaţia că trebuie să intervină pentru binele copiilor, a noii familii. Lipsa de înţelepciune din partea vechii familii poate să producă serioase cutremure emoţionale.

Am citit povestea unui mic scandal. Fiica, proaspătă soţie, se plângea de felul în care era tratată în noua casă (cea a soţului). Ba chiar voia să revină în sânul familiei ei de provenienţă. Mama vorbea empatic cu ea la telefon, iar tatăl întrebă curios despre ce era vorba. Soţia îi explică: „Fiica noastră s-a certat cu soacra şi vrea să vină acasă.” Soţul tată îi răspunde înţelept: „Spune-i că e acasă.”

După cum afirmam anterior, alte cauze ale conflictului vin să întregească tabloul, uneori tragi-comic, al conflictelor domestice. Printe acestea pot fi: modul de petrecere a timpului liber, destinaţia vacanţelor, alegerea canalului tv, opţiuni politice sau religioase, relaţia intimă din cadrul cuplului şi multe altele.

Dragi prieteni, nu vă doresc să fiţi feriţi de focul purificator, de ce nu şi unificator?, al conflictelor pentru că aceasta ar fi o utopie, ci vă doresc să le admnistraţi cu înţelepciune şi să deveniţi mai puternici, împreună, după ce veţi fi trecut prin cuptorul lor.


Gabriel Braic

Cum să ieși din rutină în căsnicie?

Cum să ieși din rutina in casatorie2

Călătorim împreună în căsătoria noastră și ne găsim blocați într-un loc moale și murdar, încât nu putem ieși..un loc în care ne învârtim doar roțile noastre raționale. Dar nu mergem nicăieri. Nu facem nici un progres.

Iată ce am învățat despre cum să ieși din rutina în căsnicie:

  1. Căutați după semnele de avertizare

De obicei nu te găsești brusc într-o groapă. De cele mai multe ori pământul începe să se moaie puțin câte puțin odată cu trecerea timpului. Acest lucru se poate întâmpla atunci când viața e atât de plină de toate lucrurile care necesita atentie. Copiii, menținerea gospodărie și alte responsabilități care fac ca relația dintre soț și soție să fie împinsă spre margini.

Cu timpul descoperi că nu mai faci nici gesturile acelea mici și frumoase. Poate te oprești din a spune “bună dimineața” sau să-i mulțumești soției/soțului atunci când te servește cu o ceașcă de cafea- deși probabil că nu vei trata un prieten sau un coleg de muncă în felul acesta. Este panta alunecoasă a indiferenței.

Un alt semn de pericol este când îți dai seama că nu aștepți cu nerăbdare să faci nimic cu soția/soțul tău. Planuri din calendar implică alți oameni sau alte lucruri, numai pe voi doi, nu. Iar dacă ați stabilit o ieșire într-o seară, aceasta se întâmplă mai mult că ceva trebuie făcut. O sarcină obligatorie mai degrabă, decât ceva organizat și de care să te bucuri.

  1. Căutați ceva care să vă dea un imbold

Amintiți-vă că sunteți în această călătorie împreună. Nu vă retrageti în spațiul vostru personal care vă va distanța și mai mult.

Exprimati-vă preocupările unul celuilalt, făcând din această problemă, din această rutină, ceva ce înfruntați împreună. Ceva care vă unește mai degrabă decât vă separă. “Dragă, simt că suntem blocați și că stăm pe loc în relația noastră. Tu cum te simți și ce putem face? Aș vrea ca această căsătorie să progreseze.”

  1. Amintiți-vă lucrurile de bază

Tratează-ți partenerul de viață așa cum ți-ar plăcea să fii tratat. Arată-i că în neîncredere este totuși un beneficiu. Vorbeste-i într-un mod pozitiv și încurajator.

Caută câteva texte simple care să vă ajute să vă comunicați dragostea unul față de celălalt. Și asigurați-vă că pastrati veselia în toate lucrurile. Faceți lucruri împreună doar pentru că e o plăcere să le faceți și vă bucurați de aceasta. Râsul împreună este un barometru bun al unei căsătorii sănătoase.

Tratează-ti soțul/ soția așa cum ți-ar plăcea să fii tratat.

  1. Amintiți-vă de vremurile bune

Petreceți timp concentrându-vă asupra unor momente speciale pe care le-ați împărtășit împreună.

Răsfoiți un album vechi împreună punându-va întrebări unul celuilalt despre diferite evenimente sau experiențe și ce au însemnat pentru voi. Răscolirea arsurile poate să reaprindă flacăra. Să reînnoiască sentimentul de intimitate.

  1. Amintiți-vă să fiți plini de viață, să trăiți cu adevărat

“Viața” vă va acapara dragostea dacă nu sunteți atenți. Toate acele lucruri de pe lista voastră de sarcini pot părea foarte importante dar și investiția în căsătoria voastră e la fel de importantă.

Nu vă prindeți în “tirania urgenței”. Faceți-vă timp pe care să-l petreceți împreună.

Nu așteptați să vă simțiți romantici, ci fiți romantici.

Această listă ar putea să vă de-a un start, un ajutor în plus dacă nu prea aveți idei.

 

Nu așteptați să vă simțiți romantici. Fiți romantici!

Cum ordonăm priorităţile în familie

Cum ordonam prioritatile in familie2

Nu demult am avut ocazia să susţin, prin grija Organizaţiei Creştine Agape, workshopul cu tema: „Cele 5 întrebări esenţiale pentru orice familie”. Iată-le: „Când şi cum devenim o familie?”, „Când şi câţi copii vom face? ”, „Cum vom cheltui banii?”, „Cum vom rezolva crizele?”, „Cum ne vom împărţi atribuţiile? ”.

După un „strigăt de ajutor”, lansat dinainte pe contul meu de facebook, mai mulţi prieteni mi-au sugerat câteva întrebări la care ar merita să medităm. Pentru că timpul la eveniment s-a scurs prea repede, am decis că voi răspunde la întrebarea bonus printr-un articol. A venit timpul lui. Timpul ordonării priorităţilor în familie.

Chestiunea este extrem de importantă pentru că în funcţie de răspunsul la această întrebare, se întâmplă unul sau mai multe lucruri benefice. De pildă, familia se poate concentra asupra lucrurilor importante. Cu adevărat importante. Viaţa membrilor familiei se ordonează prin simplificare. Ordinea care începe să domnească va conduce la sentimentul eficienţei în acţiunile întreprinse. Şi mai mult, decongestionarea de activităţi inutile propulsează familia pe traiectoria succesului.

Totuşi, cum ar trebui să arate lista de priorităţi a unei familii? Aşa: 1., 2., 3…

Prima prioritate: În capul listei stă Dumnezeu.

Teoretic vorbind El este numărul unu. Practic…? Înainte de orice a fost El. Prin El, soţi şi copii coexistă. Datorită iubirii Lui a început iubirea lor. El este cel care a scânteiat viaţa în pântecul mamei, copiii, rodul iubirii celor doi. Atunci când îl punem pe Dumnezeu în prim plan, toate celelalte capătă sens, contur şi esenţă. Au semnificaţie. Cum demonstrăm prioritatea lui Dumnezeu în viaţa familie? Participând efectiv şi afectiv în viaţa Bisericii, trăind rugăciunea în mod particular, consumând Scriptura pentru că este pâine pentru suflet, fiind darnici cu cei ce nu au şi prin alte o mie de moduri.

A doua prioritate: După Dumnezeu urmează familia.

Ea este ceea ce avem mai scump pe pământ. Pentru că ei ne vor fi alături în orice clipă a vieţii. La bine şi la rău. Ne vor ajuta când vom avea nevoie. Vor râde cu noi şi vor aplauda triumfurile noastre. Vor plânge atunci când vom experimenta eşecuri. De aceea, familia merită timpul nostru. Cum demonstrez că familia se află în zona de top a priorităţilor mele? Investiţia cea mai valoroasă este investiţia de timp. Unii îl cumpără cu jucării sau gadgeturi, dar timpul nu este bani. Time is money nu se aplică în cazul de faţă. Aşa că spor la plimbări, poveşti, discuţii şi altele… precum o luptă cu perne sau o trântă cu fiul cel mic. Este un dar extraordinar.

A treia prioritate: Apoi ar fi serviciul.

E nevoie ca el şi/sau ea să îşi exercite influenţa în lume. Să se exprime la nivel profesional. Odată cu succesul vine şi împlinirea prin muncă. Omul a fost creat ca să modeleze creaţia lui Dumnezeu. Este un factor ordonator şi (re)creator. El trebuie să îşi scoată din pământ hrana cu „sudoarea frunţii”. Astăzi, „pământul” de lucrat poate fi pixul şi hârtia pentru scriitor, foaia de calcul pentru economist, trupul şi mintea pacientului pentru doctor, clădirea pentru constructor şi lista poate continua. Trag un semnal de alarmă asupra extremelor: workoholoci şi trântori.

În categoriile de final ar intra familia extinsă şi prietenii.

Revenim la oameni. La cei dragi. Cu ei ne petrecem sărbătorile. Pe ei îi invităm la aniversările şi onomasticile noastre. Pentru că omul a fost creat o fiinţă socială, are nevoie de companie. De comunicare. De comuniune. De ce familia extinsă înaintea prietenilor? Pentru că sângele apă nu se face. Ei, acum nu suntem chemaţi să decidem pe cine păstrăm în viaţă şi pe cine trimitem la ghilotină. Evul mediu a trecut. Dar poate vom fi puşi în faţa unei alegeri: cu cine îmi voi petrece sărbătorile? Daca poţi, petrece-le cu toţi: familie şi prieteni. Poate şi cu vreo doi trei vecini. Dar familia rămâne os din oasele tale şi carne din canea ta.

Am lăsat la urmă hobby-urile pentru simplul motiv că sunt „inumane”. În sensul că, deşi pot implica o comunitate de persoane (vezi bikerii sau gamerii), în sine sunt lipsite de viaţă. De suflu. De spirit. Iar faţă de materie te raportezi cu un grad de detaşare. Ele sunt plăceri. Iar un om de succes, un familist de succes, este un om disciplinat care îşi cunoaşte şi urmează priorităţile. De aceea am exlus jobul de pe podiumul listei.

Am o întrebare. Cum navighezi printre priorităţi atunci când apar urgenţe? Simplu. Te întrebi dacă urgenţa este o prioritate. Şi o tratezi ca atare. În funcţie de locul priorităţilor din lista de mai sus.

Concluzionez cu o remarcă ramasă memorabilă în învăţăturile Mântuitorului din Matei, 22:37-39: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Iată filtrul adevăratelor priorităţi. Îl foloseşti?

 

Gabriel Braic

3 EFECTE SIGURE ALE COMPLIMENTELOR

3 efecte sigure ale complimentelor2

„Ce bine arăţi azi! Îmi place cum îţi stă cu bluza cea roşie! Ai făcut o mâncare superbă, eşti un masterchef desăvârşit! Mă simt în siguranţă atunci când tu eşti la volanul maşinii, conduci atât de bine! Felicitări pentru că ai terminat curăţenia în casă! Te pricepi foarte bine cu cei mici, pur şi simplu te adoră! Sunt mândru de tine, iubito! Mă faci fericită, iubitule! Te-ai gândit la cadoul perfect, parcă mi-ai citit gândurile! Ai ales restaurantul cel mai potrivit pentru aniversarea noastră! Bravo, ai fost mai bun decât toţi ceilalţi din echipa ta! Excelent, le-ai întrecut pe toate colegele tale cu prezentarea făcută! Zâmbetul tău mă farmecă de fiecare dată! Ochii tăi sunt absolut superbi!” ş.a.

Ce avalanşă de sentimente declanşează aceste complimente?

Nu-i aşa că ne fac să ne simţim bine! Extraordinar de bine! Şi când te gândeşti că sunt doar nişte cuvinte. Alese cu grijă, însă, ele au în sine puterea de a transforma starea de spirit a unei persoane. Mai ales atunci când sunt exprimate în mod sincer, din inimă. Nu gratuit. Pe interes. De ce ne este atât de greu să le întrebuinţăm? Oare pentru că necesită un minim de efort? Pentru ce se cere intenţionalitate creatoare? Da, comoditatea ar fi un posibil răspuns.

Prieteni, eu cred în puterea cuvintelor. Cred că au forţa lor de a construi sau a distruge. Nu degeaba ideile sunt cele mai temute arme. Sănătatea relaţională are de-a face şi cu folosirea, în doze serioase, a cuvintelor de încurajare. Eclesiastul afirma că „un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint” (cf. Prov. 25:11). Pot să mă lipsesc de tezaurul României, pierdut prin glacialele labirinturi acoperite de hrisoave ale Rusiei, dacă persoana de lângă mine mă încălzeşte valorificând puterea calorică a complimentelor. Şi atunci vine întrebarea: Care sunt efectele acestora?

Complimentele umplu rezervorul emoţional.

Ştii, fiecare dintre noi îl avem ascuns în fiinţa noastră? Un fel de depozit de bună (sau rea) stare care este fie plin, fie gol. Cel care îl poate umple este partenerul nostru, iar complimentele sunt marfă preţioasă. Atunci când rezervorul e plin, starea de bine a persoanei în cauză este la cote maxime. Atenţie! Dacă nu ne ocupăm noi, se va găsi un hamal să se ocupe de treaba aceasta… Şi distanţarea, iar apoi separarea nu sunt decât consecinţe ale neatenţiei, lenei sau ignoranţei noastre. Merită?

Complimentele produc tipare comportamentale. Spune-i cuiva destul de des şi destul de vocal că este special şi va ajunge să demonstreze asta. Lui însuşi şi ţie. Oamenii tind să se comporte conform etichetelor sociale pe care le-au primit. Partenerul de viaţă este persoana care accesul cel mai intim la forul decizional al celuilalt. Aşadar, o vorbă bună (şi adevărată) va sugera minţii şi inimii celui care o aude să o traducă în termeni habituali. Este bineştiut faptul că laudele încurajează repetarea unui comportament dezirabil. Aşadar, nu fi zgârcit cu ele. Ştiu că sună mercantil, dar nu e. Fă-o pentru celălalt. Nu pentru tine.

Complimentele pavează drumul spre comunicare. Atunci când spunem lucruri frumoase despre şi înspre partenerul nostru, deschidem nebănuite camere secrete ale comunicării. De bunăoară răspunsul pe care îl solicită întrebarea: „De ce (spui asta)?” Discuţii pline de sens se pot naşte în urma unui compliment neaşteptat. Şi, de asemenea, manifestări autentice de iubire. Ce frumos!? Nu?

Am auzit povestea unor pensionari blazaţi, coexistând într-un status-quo marcat de conservatorism relaţional – modele tipice de români care şi-au petrecut cea mai mare parte a vieţii în comunism. Un prieten, cu 30 de ani mai tânăr, a trimis, de pe telefonul soţului din istoria noastră, un sms inopinat soţiei acestuia: „Te iubesc! Draga mea, eşti cea mai importantă fiinţă din univers pentru mine.” La care răspunsul: „Vai dragă, ce s-a întâmplat. De mult timp nu mi-ai mai spus aşa ceva.” Vă las pe dvs. să vă imaginaţi continuarea…
Complimentele? Mere de aur într-un coşuleţ de argint… Bon apetit!

Gabriel Braic

UITAREA ÎN CĂSNICIE

uitarea in casnicie
Ce înseamnă uitarea în căsnicie? Se poate vorbi despre așa ceva?

Într-o căsnicie fericită e nevoie de multe lucruri, precum e nevoie de mai multe ingrediente pentru o masă gustoasă. Unul dintre aceste ingrediente, absolut necesare după părerea mea, este UITAREA.

Soţii greşesc în multe rânduri, deoarece ştiu şi cred că au dreptate, deci sunt îndreptăţiţi să acţioneze ca atare. Unele acţiuni rănesc, destabilizează emoţional partenerul, dezechilibrează armonia căsniciei. Aceste derapaje adâncesc încetul cu încetul durerea partenerului până la epuizare, ca apoi să se ajungă la ură. Odată instalată în minte, şi mai apoi în suflet, ura pune căsniciile într-un serios pericol. Dacă soţii nu ştiu să gestioneze acest sentiment şiret pot ajunge într-o stare de conflict permanent, de tensiune continuă. În consecinţă, orice ar face sau ar vorbi partenerul, nu e bine.

E aşa de dificilă această situaţie încât încep să se deruleze fel şi fel de gânduri, strategii de corectare a celuilalt, de autoapărare, de ofensivă; după caz. Riposta nu se lasă mult aşteptată şi astfel suntem în pragul de a anula ani frumoşi de căsnicie, de realizări, de împliniri, de satisfacţii, de sublimă fericire. De ce? Pentru că nu ştim că e nevoie de iertare şi, mai mult, de UITARE. Sau ştim, dar nu avem puterea să o acordăm.

Iertarea trebuie să fie la fel de prezentă ca şi zâmbetul sau supărarea, dar cea care poate să mişte înainte între cei doi este UITAREA în căsnicie. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.

Să n-apună soarele peste mânia voastră.” (Efes. 4:26) Sfântul Apostol Pavel le spunea efesenilor cam aşa: „Faceţi orice, dar nu lăsaţi să treacă ziua dacă nu aţi uitat cine sau cu ce v-a greşit.”

Toţi suntem familiarizati cu expresia „Te iert, dar nu te uit!”? Dragilor, haideţi să uităm orice este nefolositor familiilor noastre şi să ne amintim de ceea ce este plăcut şi de ceea ce uneşte căsnicia. Nu e aşa de important cine uită ce mare neplăcere i-a făcut celalalt, ci important este să avem grijă de fericirea căsniciei. Important în casnicie e rezultatul, nu contabilizarea efortului individual.

Doamne-ajută!

Ionuţ Moş