5 greșeli pe care le fac bărbații când este vorba despre sport

5 greseli mari pe care le fac barbatii cand este vorba despre sport2

Iată ce mi-a povestit într-o zi prietenul meu bun: „Când mi-am întâlnit soția, prima dată, era un fan înfocat al baschetului. Era foarte pasionată de echipa ei. Și, pentru că eu nu eram fan al vreunei echipe, am adoptat echipa ei. Primul weekend din septembrie era foarte important pentru ea pentru că era sâmbăta în care începea campionatul. De-a lungul relației noastre, ultimile știri din sport erau unul dintre lucrurile care le aveam în comun. În ultimul timp am observat că atunci când încep să vorbesc despre sport nu mai este entuziastă. În sfârșit, săptămâna trecută am avut o conversație interesantă. Îmi spune ea: ”Nu știu de ce dar un dezinteres în sport, ca acum nu am avut niciodată. Pur și simplu nu îmi mai pasă de sport. Ceva s-a schimbat și eu trebuie să continui așa.””

Pentru cineva care iubește sportul este foarte greu să nu mai arate interes sportului de dragul relației. Sportul poate creea o fisură în relație foarte repede și mulți bărbați cad în această capcană, care ar putea fi evitată. Iată 5 greșeli mari pe care le fac bărbații când este vorba despre sport:

 

  1. Nu acceptă faptul că soțiile sunt mai interesate să discute, decât să vadă programe sportive

 

Este ca și cum ai cere ca toată lumea să se uite la aceelași serial. Crezi că aveți o activitate împreună, dar în realitate, ea stă acolo doar de dragul tău. Nu pentru că întradevăr este preocupată de sport. Sfârsești prin a fi bombardat cu întrebări în timpul meciului. Și răspunzi repede fără să te concentrezi sau să gândești prea mult și ea se simte neglijată și abandonată.

 

Ce trebuie să faci?  Vorbește cu ea despre ceea ce o interesează. Cu o oră înainte de meci petrece timp cu ea, întreab-o cum i-a fost ziua, cum se simte. Dorința ei cea mai adâncă este să fie ascultată și iubită. Ia inițiativa și îndeplinește-i această dorință cât mai des. Și atunci ea nu o să mai fie supărată cât te uiți tu la meci.

 

  1. Să îți inviți prietenii să vă uitați la meci împreună fără s-o întrebi

 

Asta arată că nu îți pasă de ea deloc. Se simte ca a cincea roată la căruță. Femeile sunt foarte protective cu casele lor, pentru că este o reflecție a lor. Aducând pe cineva fără să fi discutat despre asta înainte este ca și cum ai călca-o în picioare.

 

Ce trebuie sa faci? Vorbește cu ea despre faptul că ai vrea să inviți o altă familie la voi. În felul acesta vă faceți prieteni și cu alte familii.

 

  1. Să uiți de orice altceva și să te concentrezi doar asupra echipei tale preferate

Este absolut ok să ai o echipă preferată, să o urmărești, dar nu te lăsa absorbit cu totul de ea. În final, realitatea este ceea ce contează. Amintește-ți că programele sportive pot fi foarte bine vizionate cu familia ta și nu trebuie să devină o „chestie a tatălui” sau ceva ce faci doar cu prietenii.

 

Ce trebuie să faci? Poți să creezi o echipă de vis a familiei și poți să ai competitii distactive cu membrii familiei sau cu o altă familie.

 

  1. Să te uiți la meciuri unul după altul

Aceasta este mărturisirea mea: m-aș uita la meciuri în fiecare seară și toată noaptea dacă aș putea. Dar dacă aș face asta nu aș mai avea timp pentru soția și familia mea. De asemenea aș rata șansa de a ne uita la altceva, poate mai interesant, sau de a face ceva împreună.

Ce trebuie să faci? Alege câteva meciuri care sunt mai importante și restul timpului petrece-l cu soția și cu copiii.

 

  1. Să devii atât de pasionat încât să vrei să faci ce doar sportivii de perfomanță fac

Este foarte important să fii activ și să faci mișcare regulat, dar este momentul să ne dăm seama că sportivii de la televizor sunt în general mult mai tineri ca noi. Trebuie să avem grijă de noi ca să putem să ne jucăm cu copii noștri cât mai mult.

Ce trebuie să faci? Ia o minge și ieși afară să joci cu copii jocurile lor preferate.

6 GREŞELI pe care le fac soţii când se CEARTĂ

6 greseli pe care le fac sotii cand se cearta2

Mă aflu în categoria acelora care consideră că cearta în familie poate fi (şi) bună. Dacă rămâne la stadiul de polemică onestă. La schimb obiectiv de idei. Atunci când hrănim în mod nesăbuit cearta, ea capătă dimensiunile unei obezităţi supărătoare. Mă refer la proporţii de ordin psihologic. Devine grea. Exercită presiune negativă. Şi produce ravagii. Precum inundaţiile necontrolate care mătură uliţe, case, sate. Aşadar, despăduririle emoţionale pot duce la mari dezastre.

Sfada este un proces de comunicare. Sau de ne-comunicare. Depinde cum se desfăşoară. Iată câteva greşeli pe care le fac soţii atunci când se ceartă… cum nu trebuie.

  1. Prima greșeală ar fi pornirea din start de pe poziţii fixe.

Considerăm că doar noi avem dreptate. Absolută. Iar celălalt se găseşte în cea mai evidentă eroare. Unul singur e Adevărul cu majusculă – Dumnezeu! Restul sunt adevăruri. Faţete ale aceleiaşi realităţi. Sugerez mai puţină încrâncenare şi mai multă deschidere spre opţiuni. Fiindcă suntem aliaţi, nicidecum duşmani.

  1. A doua greșeală ar fi dorinţa de a dovedi vinovăţia partenerului.

De ce se întâmplă asta? Să explic. Psihologic vorbind, cel care are dreptate este superior. Are un ascendent fantastic asupra celui care a greşit, care trebuie să îşi recunoască rătăcirea. Şi să accepte deciziile primului. Deci, unul trebuie să piardă şi altul să câştige. Nu e deloc profitabil aşa, fiindcă se intră în cerc vicios atac-apărare. Propun găsirea soluţiei, nu a vinovatului.

  1. O altă greșeală este ridicarea volumului peste limita normală.

Există o limită? Desigur. Atunci când afirmi ceva în care crezi cu adevărat, o arăţi prin volum. Prin ton şi ritm. Dar strigătele, zbierătele sau alte apucături de galerie sunt contraproductive. De ce? Să vă dau un exemplu. Îmi vine în minte poza de pe facebook cu soţia care strigă, pardon, rage cu expectoraţii, la un cm de soţ. Omul priveşte năuc în tavan şi îşi înfinge degetele în urechi. De-asta. Iar copiii? Săracii, se tupilează pe sub perne şi paturi. Nu e bine. Nu?

  1. O a patra greșeală este îmbrăţişarea rolului de victimă în mod neasumat.

Cineva totuşi a greşit. Mai mult decât celălalt. Vina nu e tocmai la mijloc. E debalansată înspre unul sau altul. Colericul va acuza adeseori, iar celălalt, fără să-şi asume faptele se va poziţiona ca victimă de serviciu. Din două motive: pentru a depăşi superficial momentul tensionat cât mai repede sau pentru că oricum nu are rost să se explice. O ştie din experienţă. Dar recunoaşterea este o caracteristică a maturizării. De aici începe schimbarea.

  1. A cincea greșeală este disponibilitatea de a face din ceartă un spectacol.

„Eu n-am ce ascunde! Să afle toţi!” „Dar sunt copiii de faţă! Ne aud vecinii!” „Nu mă interesează! Să ştie toţi ce femeie/bărbat eşti.” Grav de tot. Copilării inutile. Mai ştie cineva proverbul: „Să nu vă spălaţi rufele în public.”? Expunerea murdăriilor conjugale în văzul lumii trădează portrete malageşti. Măcar de s-ar ventila emoţiile!

  1. A șasea greșeală este vorbirea la persoana a II-a în loc de I.

Consilierii maritali au ajuns la concluzia că dacă folosim mai mult „eu” decât „tu” într-o ceartă, avem mai multe şanse de reuşită. Mesajul se va înţelege mai uşor. De ce? Pentru că nu ascuţim cuţitele tăioase ale acuzelor, ci ne deschidem ferestrele sufletului în mod paşnic. Arătăm ceea ce am simţit, ce ne-a durut, ce ne-a întristat. Iar vulnerabilitatea înseamnă curaj.

M-am gândit să îi las concluzia înţeleptului Solomon care afirma: „Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile.” (Prov. 10:12) Pe bună dreptate. La urma urmei, cine e perfect?

 

Gabriel Braic,