Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Pierderea contactului emoțional cu adolescentul

Este adevărat ceea ce simțim, în astfel de situații, ca și părinți? Cum facem diferența dintre situațiile în care doar aparent am pierdut contactul emoțional și cele în care, într-adevăr, s-a întâmplat acest lucru? Dorim să vă încurajăm să nu renunțați la convingerea că încă se mai pot face multe! Chiar și atunci când totul pare pierdut, Dumnezeu nu a epuizat toate soluțiile!

Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, București, 2017 (pp. 409, 410, 416):

Criza vârstei de trecere este o încercare grea pentru toată lumea. Câteodată părinții se plâng spunând: „Am pierdut contactul cu copilul, cum să-l refacem?”. De refăcut se poate reface numai ceea ce a existat. Dacă până la vârsta adolescenței părinții n-au găsit timp să îşi cunoască propriul copil, dacă ei nu au comunicat cu el cu adevărat, dacă în familie nu au existat relații emoționale calde, atunci n-ai ce să mai refaci.

Principala sarcină a părinților adolescentului este aceea de a păstra contactul emoțional cu el.

Este important ca pentru adolescent casa să fie locul în care se simte în siguranță. […] Părinții să îi arate ca sunt alături de el, că îl sprijină dacă face apel la ei, că îl pot ocroti dacă se întâmplă ceva. Pe lângă interesul pe care părinții îl arată, aceștia ar fi bine să-și manifeste nu numai nemulțumirea față de ceea ce nu le place la copil, ci și să aprobe ceea ce le place – fiindcă de obicei ei percep lucrurile bune pe care le face ca pe ceva cuvenit: când a spălat vasele, nimeni nu i-a spus nici măcar un „mulțumesc”, copilul nu a primit niciun sprijin emoțional. În schimb, când nu le-a spălat, a primit o reacție emoțională – și încă ce reacție.

Părinții pretind adeseori de la adolescent respectarea anumitor reguli morale pe care nu le pot fundamenta. Îi insuflă copilului principii după care ei înșiși nu trăiesc.

Citește și: 3 sfaturi pentru amintiri de neuitat cu fiul tău

Dacă tata îi dă mită polițistului, n-o să-și poată învăța fiul să fie cinstit.

Atunci când copiii văd fățărnicia noastră, când îi învățăm lucruri pe care noi înșine nu le facem, asta ne subminează cel mai mult autoritatea părintească.

Cu siguranță nu este ușor să fii părinte și cu atât mai puțin să încerci să modelezi comportamental un adolescent. Dar aceasta nu înseamnă că este imposibil! Trebuie să ne repetăm mereu și mereu acest lucru până când – în calitate de părinți – ajungem să fim conștienți și convinși de aceasta. Cu siguranță, am greșit mult, însă, în aceeași măsură, vom fi făcut și multe lucruri bune. Esențial este să revenim la acestea, iar cele rele să se spele! Uitați-le și nu le mai permiteți să vă influențeze!

Răul nu este atotputernic, în timp ce Binele – cu majusculă – este!

Să ne încredem în efectul acelor clipe ori zile frumoase când Binele – adică Însuși Dumnezeu – s-a făcut simțit în relațiile dintre noi, părinți și copiii. Orice zâmbet de fericire, fiecare clipă de comunicare deschisă și toate celelalte momente frumoase au fost darul Lui pentru familia noastră. Trebuie să avem încredere că trăirile dindărătul lor nu au dispărut, ci – așa cum încă au reverberații în sufletele noastre de părinți – sunt și în cele ale copiilor noștri, chiar adolescenți fiind. Clădiți mai departe pe ceea ce a fost bun și frumos, cu încredere că ei au nevoie de dumneavoastră, vă iubesc și chiar vă iartă pentru orice clipă în care ați greșit!

Vă dorim comunicare… multă comunicare cu adolescentul dumneavoastră!

 

Sursă foto: https://www.elitefts.com/

Educația băieților

Educația băieților

Cum se educă un băiat? La fel ca o fată sau sunt diferențe de la o situație la alta? De la cine trebuie să învețe băiatul cum să devină bărbat? În cadrul acestui nou articol, dorim să vă încurajăm să acordați o atenție aparte educației de care au nevoie băieții din familia dumneavoastră! Nu presupuneți niciodată că educația se face de la sine, ci tratați-o cu multă responsabilitate!

În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 101)  am găsit scrise următoarele:

Sf. Petru spunea: Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. (I Petru 3,7).

Iar Sf. Pavel afirma: Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica, și S-a dat pe Sine pentru ea […]. Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia pe sine se iubește. (Efeseni 5,25;28)

În asemenea manieră trebuie educat viitorul bărbat. Încă din anii copilăriei, când bărbatul a început să simtă și să înțeleagă unele lucruri, e indicat să-și vadă tatăl blând, afectuos și grijuliu față de soția sa, amabil față de celelalte femei – și atunci autoritatea tatălui va deveni model și sursă de educație.

Băiatul trebuie educat astfel încât să-și poată asuma în viitor rolul de bărbat, de tată și stăpân al casei, ca viitoarea sa soție să nu aibă motive să spună despre el că ,,nu poate să bată nici măcar un cui”. Sunt dese cazurile de acest gen! În același timp, fiul, ajutându-și mama, nu se va sfii de munca proprie femeilor.

Citește și: 3 MODELE de bărbați de care orice soț ar avea nevoie

Băiatul, viitor cap al familiei, trebuie să persevereze în a fi responsabil, independent, să ia decizii fără să fie influențat din exterior. În același timp, va fi educat în duhul compătimirii aproapelui, sensibilității și aprecierii opiniilor altor oameni.

Băiatul va fi educat să-și iubească patria și să-și asume rolul de viitor apărător al ei.

Unul dintre cei mai importanți profesori ai copiilor noștri a devenit telefonul mobil! Apoi tableta, televizorul și calculatorul! Efectul este dezastruos – așa după cum se poate constata. Dacă în majoritatea familiilor mamele contracarează această tendință, de multe ori tații se mulțumesc cu ceea ce reușesc să facă soțiile lor. Aceasta reprezintă una dintre cele mai grave anomalii într-o familie, dar mai ales în sensul educării băieților.

De tata au nevoie toți, dar mai ales băieții. Mama nu poate ilustra rolul soțului ei. Este nevoie ca el să fie prezent în familie și să-și țină lecțiile din programa pentru familie. Cât timp tata lipsește, telefonul, tableta, televizorul și toate celelalte gadgeturi cel mai adesea fac ravagii. Educația unui tată nu poate fi înlocuită de tehnologie. Stimați soți și tați, întoarceți-vă în familie cât mai devreme zi de zi!

Pentru băiatul sau băieții voștri sunteți modelul de urmat și trebuie să deveniți eroul lor care îi inspiră și motivează să se maturizeze ca să ajungă bărbați adevărați! Investiți în educația copiilor voștri, dar mai ales a băieților. Soțiile voastre – întocmai ca și nimeni alticineva – nu pot face ceea ce trebuie să faceți fiecare dintre voi!

Vă dorim mult succes în educarea băieților dumneavoastră!

7 chei pentru LIMITAREA TIMPULUI COPIILOR PE SMARTFON

7 chei pt limitarea pe tableta2

„Nu ştiu ce să mă mai fac cu copilul meu! E tot timpul cu nasul în telefon! Mi se pare că nu mă mai ascultă deloc! Este pierdut în altă lume! Parcă nu mai există nimic altceva! Toată ziua este cu căştile în urechi!” Ai auzit astfel de expresii care indică disperarea? Sau poate le-ai emis chiar tu uneori. Ei bine, permite-mi să îţi dau o veste bună: rezolvarea există!

Cum să limitezi timpul petrecut de copilul tău pe telefon sau pe tabletă. Iată câteva chei sau principii aplicative:

 

  1. Tu eşti şeful

Ţine minte asta. Tu eşti părintele. Nu doar adult, ci şi matur. Tu impui ritmul. Nu tiranic, nici barbar, ci echilbrat, dar ferm. În fond, cine i-a procurat „jucăria”? Ai văzut? Tu! Desigur, simţul proprietăţii este foarte pronunţat la copii în era capitalismului, dar tu i l-ai dăruit. Deci, ai ceva de spus, în mod înţelept, în problema aceasta. Ignorarea problemei nu va duce la rezolvarea ei. Deci, atac-o! Acum.

 

  1. Explică ce şi de ce

Înainte să ceri, oferă: explicaţii. Înainte să porunceşti, prezintă: motive. Înainte să constrângi, construieşte: principii. Hrăneşte mintea copilului cu informaţii pro şi contra. Defineşte cauzele (plictiseală, procrastinare, tentaţie, comparativism etc.) şi efectele (sedentarism, anemie, obezitate, nervozitate, însingurare, expunere la radiaţii, randament şcolar scăzut etc.). Înţelegând, va renunţa de bună voie la utilizarea în exces.

 

  1. Trebuie să îl câştige

Mă refer la dreptul de a-l folosi, nu doar la dispozitiv în sine. Aşadar, stabiliţi împreună obiective corecte. Iată trei exemple: note sau medii mari la materiile importante, curăţenie în cameră, ajutor acordat la treburile casnice. Sigur, ţintele trebuie să fie măsurabile: un zece îţi aduce o oră în plus pe telefon, un patru confiscarea lui pentru weekend ş.a.m.d.

 

  1. Oferă alternative atractive

Utilizarea telefonului promite încântare, dar livrează, de cele mai multe ori, dezamăgire, minte obosită, insomnii. O plimbare în natură, o tură cu bicicleta, un joc de societate, o partidă de pescuit, un concurs de paintball, o bulgăreală, un fotbal, o discuţie mamă-fiică sau chiar o hârjoneală tată-fiu sunt mult mai împlinitoare pentru cei mici. Şi pentru noi, cei mari.

 

  1. Faceţi-l prieten, nu duşman

Mă refer la dispozitiv. Doar nu la odraslă, care ţi-e, prin definiţie (a se citi – naştere), prieten. Copilul poate lectura pe telefon sau, şi mai bine, pe tabletă. Poate face calcule. Poate instala aplicaţii educaţionale. Ca profesor îmi mai permit câte un modernism. Le spun elevilor: Scoateţi telefoanele, căutaţi poezia X şi haideţi să o comentăm împreună. Le place foarte mult mica noastră activitate academică clandestină.

 

  1. Fii un model

Ei vor deveni mâine ceea ce eşti tu azi. Ba nici măcar nu aşteaptă până mâine. Copiii sunt copiile noastre instant. Poze la minut. Astfel că este imperios necesar să îţi limitezi propriul tău timp de expunere la facebook, instagram, email, pinterest, whatsapp, linkedin, youtube, twitter, snapchat etc. În aceste condiţii, ai dreptul moral, nu doar legal, de a impune programul.

 

  1. Permite un grad de libertate

E importat ca fiul sau fiica ta să ştie să se autocontroleze. Nu vei fi tot timpul acolo. Cu cât îi interzici mai mult ceva, cu atât va fi tentat mai tare. E în natura umană. Doar ştii bine. Aşa că antrenează-i în aşa fel încât să se comporte adecvat şi în lipsa ta. Fă-i să înţeleagă şi oferă-le încredere. Se vor ridica la înălţimea aşteptărilor.

 

Părinţi, de felul în care trataţi acum problema timpului petrecut pe smartfon depinde prezentul şi viitorul copiilor dvs. Voi decideţi dacă, mâine, copilul dvs. va face parte din categoria celor care doar utilizează smartfonul sau din categoria celor care creează noi dispozitive, aplicaţii, sisteme. Dacă va fi, fericit, „în spatele” sau, nefericit, în faţa ecranului. Succes, nouă!

 

Gabriel Braic

Doar 8 MOTIVE să creşti copii

doar 8 motive sa cresti copii2
  1. Împlinire maximă

Cea mai mare realizare a unei familii pe pământ nu este cariera, casa şi bunurile materiale, recunoașterea publică, concediile, etc. ci creșterea și educarea copiilor. Nimic nu se compară ca măreție umană, cu minunea creșterii unei persoane și formării unui caracter de om, care este urmașul tău.

  1. Unicitatea

Fiecare copil este unic. Gingășia, inocența, tandrețea, pupicii, năzbâtiile, clipele memorabile pe care ți le oferă fiecare copil în modul lui, sunt unice, irepetabile, exclusiviste. Unicitatea se arată și la maturitatea copilului, când devine adult, pentru că el va face lucruri unice în societate și Biserică, pe care alții nu le vor face, având o misiune și o chemare unică de la Cel care dă viață.

  1. Dezvoltarea personală

Cursurile și doctoratele ajută, dar cele mai extraordinare lecții de viață și examene sunt în familie. Doar copiii tăi îți pot oferi ocazia să devii mai responsabil, răbdător și mai matur. Să te dezvolți mai mult personal: citind cu ei, urmărindu-i la joacă, educându-i, învățându-i și învățând de la ei, etc. Te pot face să vezi lumea cu alți ochi, să înțelegi și să prețuiești mai bine viața.

  1. Motive de a trăi

Sociologii si psihologii au constatat că cei care au copii trăiesc viața mai intens, au țeluri și scopuri determinate în viață, au mai multe motive de a lupta și a trăi decât cei care nu au copii. Nu se plictisesc și nu sunt singuri. Trăiesc mai mult și mai frumos.

  1. Bucurii unice

Primii pași ai fiecărui copil, serbările, absolvirea, concediile, onomasticile, reușitele etc., dar și momentele tandre sunt inegalabile, memorabile şi neprețuite.

  1. Sprijin reciproc

Oamenii sunt ființe sociale cu o nevoie intrinsecă de apropiere și comunicare cu semenii, cei mai apropiați fiind familia. Frații și surorile din aceeași familie se vor ajuta unii pe alţii, se vor sprijini, vor sărbători împreună și se vor bucura atunci când familia are doi sau mai mulți copii. Aceștia, la rândul lor, vor bucura și mângâia pe părinții care i-au crescut. Casa plină de sărbători cu copiii și nepoții, va fi pentru cei care-i au, cea mai intensă bucurie și realizare.

  1. Un mod de viață altruist

Fără copii naturali sau adoptați cuplul ajunge de multe ori la un mod de viață egoist cu rezultate negative pe termen lung. Câinele de casă ia locul copilului. Sau calculele matematice cu costurile creșterii unui copil opresc familia să aibă mai mult decât un copil sau poate niciunul. Sau comoditatea sau alte preocupări ca și cariera sau construirea unei case, bugete pentru concedii etc. tot amână venirea pe lume a copiilor. Peste ani apare imposibilitatea și regretul. Când o familie are copii atunci este o familie care știe să fie altruistă în sânul ei și în afara ei.

  1. Multiplicarea Chipului lui Hristos

Pentru familia creștină țelul nu este doar nașterea de copii, ci formarea unor caractere frumoase, nobile, autentice după modelul lui Iisus Hristos. Creștini adevărați care să fie lumină și sare în societate și Biserică. Rugăciunea, dărnicia, echilibrul, sacrificiul, iubirea și altele asemenea sunt valori de bază. Credem că acesta trebuie să fie un motiv principal pentru creșterea de copii.

Liviu Baltă

Cum să crești fiice încrezătoare în ele însele?

Cum sa cresti fiice increzatoare in ele insele

„Încrederea de sine este contagioasă. Așa este și lipsa ei.” – Vince Lombardi.

Fiicele noastre sunt sub un asalt direct și intențional menit să le dărâme încrederea personală. De altfel, succesul unei întregi industrii se datorează faptului că fetele au o stimă de sine foarte scăzută.

Este important ca tații sa știe cum să clădească siguranța de sine a fiicelor lor.

Tații de fete au obligația fundamentală de a balanța dozele de încredere și umilință încă de la vârste fragede.

Fetele pot cădea în capcane amețitoare. Abuzul de droguri, sarcinile adolescentine, notele slabe și până și sinuciderea, toate acestea iau naștere din cauza stimei de sine scăzută. Odată ce modelul se instaurează, s-ar putea ca ele sa nu se mai elibereze niciodată din cursă. Vă prezentăm câteva sugestii pentru a le crește încrezătoare pe fiicele dumneavoastră.

 

  1. Ascult-o!

Multe femei se simt neascultate. Comunicarea onestă poate rezolva majoritatea problemelor pe care familia noastră le înfruntă, dar poate fi atât de greu să ajungi la aceasta. Când o femeie se deschide în fața ta, ea vrea să vorbească – nu să i se țină predici sau să fie certată. Ca tați, instinctul ne spune să rezolvăm lucrurile care o deranjează, dar în majoritatea cazurilor, ea doar are nevoie de noi pentru a le putea desluși de una singură.

 

  1. Spune-i că este frumoasă!

Citeam odată o statistică cum că doar 2% dintre femei cred că sunt frumoase. Acest lucru este extraordinar de trist și ne arată deslușit că există ceva greșit în cultura noastră. Îmbrățișează-ți fiica și spune-i zi de zi cat este de frumoasă. Dacă un tată nu își îmbrățișează fiica lui adolescentă și nu îi spune în fiecare zi că o iubește, va găsi pe altcineva care sa îi spună cuvintele acestea. Aceasta poate conduce la un model periculos de afirmare a frumuseții.

 

  1. Sublimează-i calitățile!

Cu toții avem talente aparte. În timp ce fiica ta și le descoperă pe ale sale, laudă-i-le și fii un sprijin pentru ea, ca și când ai clădi fundația unei structuri mărețe.

 

  1. Fii stânca ei!

Fetele sunt mai supuse hărțuirii în mediul online și atacurilor răutăcioase asupra propriei persoane, toate acestea distrugându-le din punct de vedere emoțional. Noi trebuie sa fim sprijinul fetelor noastre, pe care ele știu că se pot baza să le iubim necondiționat. Încrederea pe care o instaurezi, va contrabalansa cea distrusă de anturajul exterior.

 

  1. Fii atent la cuvintele pe care le folosești!

Nu este un secret cum că femeile sunt foarte analitice cu privire la ceea ce bărbații spun. Desigur, trebuie să ne disciplinăm copiii și să fim mai duri uneori, dar trebuie sa fim foarte atenți ce cuvinte folosim în asemenea momente. Fiicele noastre și le vor aminti pentru o perioadă de timp mult îndelungată.

 

  1. Arată-i puterea credinței!

Persoana care are abilitatea de a vedea per ansamblu, va avea mereu un avantaj în viață. În legătură cu încrederea de sine, dacă fiica ta înțelege scopurile mai profunde ale vieții și urcușurile și coborâșurile prin care trebuie neapărat să treacă, va fi mult mai puternică. Vorbește-i despre credință și arată-i ce înseamnă prin comportamentul tău zilnic.