Mai bine împreună decât despărțiți!

Mai bine impreuna decat despartiti2

Vi s-a întâmplat să faceți calcule și să ajungeți la concluzia că sunteți cel care investește cel mai mult în familie și care primește cel mai puțin? Dacă da, poate v-a încercat și gândul că v-ar fi mai bine singur sau singură? Totuși,  niciodată nu vă va fi mai bine de unul singur sau de una singură! Dumnezeu a rânduit totul cu un scop bun – inclusiv căsnicia dumneavoastră!

 

Citind cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim de dr. Dimitry Semenik, Editura Sophia am găsit un dialog ilustrativ (p 89-90):

„- Spuneți-mi, de ce alpiniștii nu merg în munți de unii singuri, ci în perechi?

– De unul singur este prea greu. Dacă se întâmplă ceva, n-are cine să te ajute!

– Exact! De unul singur n-ai sprijin, n-ai ajutor, nu te asigură nimeni. De unul singur în munți este foarte primejdios, foarte nesigur. Dacă omul merge singur în munți, probabilitatea de ascensiune reușită este foarte mică, în schimb este mare probabilitatea unei nenorociri.

Și viața de familie este o ascensiune către un țel. Ea este grea, primejdioasă, cere eforturi multe. Este mai ușor de realizat în doi.

 

Tocmai așa privește creștinismul sensul căsătoriei. El afirmă: căsnicia este zidire. Doi oameni se zidesc unul pe celălalt, adică se sprijină reciproc pe această cale grea către un scop comun, se ajută din răsputeri în ascensiunea aceasta. După aceea se nasc copiii, care trebuie, la rândul lor, să facă ascensiunea aceasta – și atunci părinții își sprijină copiii pe această cale. După aceea, părinții devin bătrâni, neputincioși, și copiii, îi sprijină la fel cum i-au sprijinit pe ei părinții când erau mici. Iată sensul: toți împreună, pe calea spre scopul comun, prin greutățile și victoriile din drumul spre vârf!”

 

Nu am fost creați să trăim singuri! Până și pustnicii viețuiesc cu îngerii care îi înconjoară! Gândește-te dacă nu cumva partenerul tău de viață este tocmai o astfel de ființă angelică, pe care încă nu ai descoperit-o cu adevărat! Adesea falsele nevoi pe care societatea ni le insuflă – un nou telefon, un concediu mai scump ș.a.m.d. – ne determină să muncim până la extenuare, nemaifiind apți pentru a descoperi frumosul din celălalt. Încearcă să-ți simplifici viața și să investești timp în descoperirea comorilor inestimabile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat în propria familie! Ai fost creat sau creată să ai nevoie de soția ta respectiv de soțul tău! Acest fapt este la fel de real întocmai cum este acela că nu îți poți concepe viața fără părinții sau copiii tăi!

 

Rămâneți împreună și sprijiniți-vă reciproc în ascensiunea spre țelul vostru comun!

Cum să ieși din rutină în căsnicie?

Cum să ieși din rutina in casatorie2

Călătorim împreună în căsătoria noastră și ne găsim blocați într-un loc moale și murdar, încât nu putem ieși..un loc în care ne învârtim doar roțile noastre raționale. Dar nu mergem nicăieri. Nu facem nici un progres.

Iată ce am învățat despre cum să ieși din rutina în căsnicie:

  1. Căutați după semnele de avertizare

De obicei nu te găsești brusc într-o groapă. De cele mai multe ori pământul începe să se moaie puțin câte puțin odată cu trecerea timpului. Acest lucru se poate întâmpla atunci când viața e atât de plină de toate lucrurile care necesita atentie. Copiii, menținerea gospodărie și alte responsabilități care fac ca relația dintre soț și soție să fie împinsă spre margini.

Cu timpul descoperi că nu mai faci nici gesturile acelea mici și frumoase. Poate te oprești din a spune “bună dimineața” sau să-i mulțumești soției/soțului atunci când te servește cu o ceașcă de cafea- deși probabil că nu vei trata un prieten sau un coleg de muncă în felul acesta. Este panta alunecoasă a indiferenței.

Un alt semn de pericol este când îți dai seama că nu aștepți cu nerăbdare să faci nimic cu soția/soțul tău. Planuri din calendar implică alți oameni sau alte lucruri, numai pe voi doi, nu. Iar dacă ați stabilit o ieșire într-o seară, aceasta se întâmplă mai mult că ceva trebuie făcut. O sarcină obligatorie mai degrabă, decât ceva organizat și de care să te bucuri.

  1. Căutați ceva care să vă dea un imbold

Amintiți-vă că sunteți în această călătorie împreună. Nu vă retrageti în spațiul vostru personal care vă va distanța și mai mult.

Exprimati-vă preocupările unul celuilalt, făcând din această problemă, din această rutină, ceva ce înfruntați împreună. Ceva care vă unește mai degrabă decât vă separă. “Dragă, simt că suntem blocați și că stăm pe loc în relația noastră. Tu cum te simți și ce putem face? Aș vrea ca această căsătorie să progreseze.”

  1. Amintiți-vă lucrurile de bază

Tratează-ți partenerul de viață așa cum ți-ar plăcea să fii tratat. Arată-i că în neîncredere este totuși un beneficiu. Vorbeste-i într-un mod pozitiv și încurajator.

Caută câteva texte simple care să vă ajute să vă comunicați dragostea unul față de celălalt. Și asigurați-vă că pastrati veselia în toate lucrurile. Faceți lucruri împreună doar pentru că e o plăcere să le faceți și vă bucurați de aceasta. Râsul împreună este un barometru bun al unei căsătorii sănătoase.

Tratează-ti soțul/ soția așa cum ți-ar plăcea să fii tratat.

  1. Amintiți-vă de vremurile bune

Petreceți timp concentrându-vă asupra unor momente speciale pe care le-ați împărtășit împreună.

Răsfoiți un album vechi împreună punându-va întrebări unul celuilalt despre diferite evenimente sau experiențe și ce au însemnat pentru voi. Răscolirea arsurile poate să reaprindă flacăra. Să reînnoiască sentimentul de intimitate.

  1. Amintiți-vă să fiți plini de viață, să trăiți cu adevărat

“Viața” vă va acapara dragostea dacă nu sunteți atenți. Toate acele lucruri de pe lista voastră de sarcini pot părea foarte importante dar și investiția în căsătoria voastră e la fel de importantă.

Nu vă prindeți în “tirania urgenței”. Faceți-vă timp pe care să-l petreceți împreună.

Nu așteptați să vă simțiți romantici, ci fiți romantici.

Această listă ar putea să vă de-a un start, un ajutor în plus dacă nu prea aveți idei.

 

Nu așteptați să vă simțiți romantici. Fiți romantici!

UITAREA ÎN CĂSNICIE

uitarea in casnicie
Ce înseamnă uitarea în căsnicie? Se poate vorbi despre așa ceva?

Într-o căsnicie fericită e nevoie de multe lucruri, precum e nevoie de mai multe ingrediente pentru o masă gustoasă. Unul dintre aceste ingrediente, absolut necesare după părerea mea, este UITAREA.

Soţii greşesc în multe rânduri, deoarece ştiu şi cred că au dreptate, deci sunt îndreptăţiţi să acţioneze ca atare. Unele acţiuni rănesc, destabilizează emoţional partenerul, dezechilibrează armonia căsniciei. Aceste derapaje adâncesc încetul cu încetul durerea partenerului până la epuizare, ca apoi să se ajungă la ură. Odată instalată în minte, şi mai apoi în suflet, ura pune căsniciile într-un serios pericol. Dacă soţii nu ştiu să gestioneze acest sentiment şiret pot ajunge într-o stare de conflict permanent, de tensiune continuă. În consecinţă, orice ar face sau ar vorbi partenerul, nu e bine.

E aşa de dificilă această situaţie încât încep să se deruleze fel şi fel de gânduri, strategii de corectare a celuilalt, de autoapărare, de ofensivă; după caz. Riposta nu se lasă mult aşteptată şi astfel suntem în pragul de a anula ani frumoşi de căsnicie, de realizări, de împliniri, de satisfacţii, de sublimă fericire. De ce? Pentru că nu ştim că e nevoie de iertare şi, mai mult, de UITARE. Sau ştim, dar nu avem puterea să o acordăm.

Iertarea trebuie să fie la fel de prezentă ca şi zâmbetul sau supărarea, dar cea care poate să mişte înainte între cei doi este UITAREA în căsnicie. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.

Să n-apună soarele peste mânia voastră.” (Efes. 4:26) Sfântul Apostol Pavel le spunea efesenilor cam aşa: „Faceţi orice, dar nu lăsaţi să treacă ziua dacă nu aţi uitat cine sau cu ce v-a greşit.”

Toţi suntem familiarizati cu expresia „Te iert, dar nu te uit!”? Dragilor, haideţi să uităm orice este nefolositor familiilor noastre şi să ne amintim de ceea ce este plăcut şi de ceea ce uneşte căsnicia. Nu e aşa de important cine uită ce mare neplăcere i-a făcut celalalt, ci important este să avem grijă de fericirea căsniciei. Important în casnicie e rezultatul, nu contabilizarea efortului individual.

Doamne-ajută!

Ionuţ Moş

3 SITUAŢII când CONFLICTUL E BUN

3 situatii cand conflictul e bun

Tradiţional vorbind, conflictul este rău. Un fel de demon neadormit al egoismului, o demonstraţie de forţă a validităţii unui punct obtuz de vedere, un generator de gastrită şi insomnii. Ce mai? Calea sigură spre divorţ, război, moarte. Administrat incorect aşa e. Familiile se distanţează din cauza unui conflict încăpătânat, care nu se dă plecat din casă. Soţii se separă, iar copiii suferă din plin. Astfel de case „certăreţe” sunt orice, numai colţuri translucide de rai nu.

Totuşi, experţii spun că cearta nu este întodeauna rea. Are şi ea „beneficiile” ei. Care oare?

Unu: identifică problema. Pune punctul pe „i”.

Indiferent de natura ei, atunci când nu este numită corect problema nu poate fi rezolvată bine. Un diagnostic valid este primul pas spre însănătoşire. Nu? Exact la fel stau lucrurile în familie. Contradicţiile au tendinţa să fie tematice (şi, din păcate, în unele cazuri şi cronice) adică gravitează în jurul unui subiect. Să exemplific cu câteva megateme: egoismul, lipsa de timp, banii greşit administraţi, educarea copiilor, relaţia cu socrii etc. Cheia este, desigur, comunicarea, care constă dintr-o regulă extrem de simplă: preluarea şi cedarea cuvântului la momentul oportun.

Doi: orchestrează întâlnirea contrariilor.

De obicei, soţii aflaţi într-un conflict, exagerând într-una din direcţii, dezechilibrează balanţa logicii. Fiecare o ţine pe a lui; ştie una şi bună. Dar, apelând la calm, ascultând activ sau chiar empatic se poate înţelege şi punctul de vedere al celuilalt. Te pui în papucii lui sau ai ei şi începi să vezi lucrurile în ansamblu. Holistic, nu doar arbitrar. În final cineva trebuie să cedeze în faţa argumentelor. Şi cine ştie? Poate eşti cel înţelept care renunţă la poziţia lui pentru că ţi-ai dat seama că adevărul e de cealaltă parte a baricadei. Sigur, lucrul acesta nu este deloc uşor, dar e posibil dacă există voinţă, intenţionalitate. Se pot întâmpla lucruri extraordinare când cineva decide, în mod altruist, că e mai folositor să îl înţeleagă pe celălalt decât să se facă înţeles.

Trei: conduce la soluţii eficiente. Sau altfel spus – naşte progresul.

Precum toate ale lumii şi relaţiile evoluează sau involuează. Eu nu cred că există cale de mijloc. Mai nimic nu stagnează. E ca mersul pe bicicletă: ori înaintezi, ori cazi. Dacă şi relaţiile se supun aceleiaşi legi, conflictul are în el sămânţa schimbării. În bine. Pentru că face apel la dorinţa umană de a rezolva problemele. Nu ştiu dacă aţi observat, dar trăim într-un univers problematic. Viaţa e complicată. Inclusiv viaţa de familie. Treptat, partenerii înţelepţi îşi vor schimba atenţia dinspre vinovaţi înspre soluţii. Ceea ce e important e ca acestea să rezolve conflictul împlinind aşteptările fiecărei părţi.

Conflictul, repet: administrat corect, are capacitatea să scoată ce e mai bun din om… sau ce e mai rău. Conflictul este benefic atunci când oferă celor împlicaţi în vâltoarea lui oportunităţi de creştere şi schimbare pozitivă, atunci când aceştia se focusează pe aflarea unei căi de rezolvare şi nu pe identificarea (şi, eventual, spânzurarea) vinovatului şi atunci când perspectiva lui nu se concentrează asupra trecutului, ci a viitorului.

Prieteni, întrebarea este dacă vom strivi sau vom struni. Dacă ne vom lăsa familia strivită de şinele de oţel ale tancului numit conflict sau îl vom struni, cu eleganţa unui îmblânzitor de fiare, pentru a atinge binele comun. Pentru ca toţi să spună win-win.


Gabriel Braic
, (foto oferită de http://www.bogdanconstantin.ro/)