Cum să fii respectat de către ceilalți

Lucrurile au început să se îmbunătățească pentru noi, și am intrat in sezonul anului 2019 cu mari așteptări. 

La deschiderea meciului, într-un moment critic când încercam să protejăm o conducere slabă, leaderul echipei noastre, a fost penalizat pentru comportament neadecvat, din cauză că a intrat într-o altercație cu un jucător, după ce partida se încheiase. M-am înfuriat de-a dreptul! Am petrecut mult timp încercând să îi ajutăm pe jucătorii noștri tineri să înțeleagă că dacă sunt penalizați din motive nesăbuite, să nu se aștepte să câștige un meci important, așa că l-am adus pe Raul pe banca de rezervă și l-am întrebat ce s-a întâmplat.

„Am fost lipsit de respect!”, mi-a spus Raul. Am rămas înmărmurit. L-am întrebat dacă știa că edificam o echipă bazată pe echilibru, caracter și responsabilitate unii față de alții. Fiind un căpitan de echipă, Raul știa mai bine decât oricine ceea ce încercam să îi amintesc. L-am întrebat dacă era dispus să sacrifice echipa – și scopul nostru era să câștigăm – din cauză că onoarea lui personală fusese provocată sau un cod nescris fusese încălcat. 

I-am pus întrebarea pentru a fi sigur că îmi înțelesese punctul de vedere și pentru a-i oferi posibilitatea de a-și reveni -rapid- pentru a-l pune din nou în joc. Însă, răspunsul lui m-a șocat.

 O atitudine inacceptabilă. 

” Toate sunt bune și frumoase, până când cineva mă lipsește de respect!” 

Țin să cred că acela a fost un moment definitoriu pentru amândoi. L-am întâlnit pe Raul apoi in săptamana respectivă, și ajunsese să aprecieze punctul meu de vedere.

Cât despre mine, aceasta a fost una din primele ocazii care m-au făcut să înțeleg ideea de respect și lipsă de respect.  Dacă unul din cei mai experimentați și „veterani” jucători ai noștri avea o asemenea mentalitate, cu certitudine aceasta era cu atât mai adânc înrădăcinată în restul tinerilor noștri. 

Respectul nu este un drept!

Mulți oameni tind să creadă că respectul este un drept, ceva ce li s-ar cuveni de la naștere. Însă, trebuie sa admitem că respectul este câștigat pe baza caracterului tău. 

De multe ori confundăm respectul cu frica. „Îl fac eu să mă respecte,” aud spunându-se tot timpul.

Respecți ceea ce trebuie?

Puterea mea, poziția mea, lucrurile mele, bogățiile mele.. Prea mulți oameni cred că acestea sunt sursele care le conferă respect. Sunt îngrijorat că, atunci când ne arătăm respectul, nu o facem față de lucrurile care chiar trebuie. Acum o generație sau două, oamenii respectau onestitatea, faptul că erai un bun stâlp pentru familia ta. Implicarea ta în organizații civice și religioase. Sau pur și simplu, un loc bun de muncă în orice domeniu cinstit. 

In familia mea, noi respectam bărbații și pentru că erau unchi buni. Toți unchii mei erau interesați de copiii familiei noastre și îi susțineau.