3 modele de bărbați de care orice soț ar avea nevoie

3 bărbați de care orice soț ar avea nevoie în viața lui

Obișnuiam să cred că dacă un bărbat se străduiește îndeajuns de mult, citește îndeajuns de multe cărți și blog-uri, consultă părerea femeilor, vizionează filme siropoase sau se abonează la îndeajuns de multe reviste de femei, atunci va putea să învețe cu succes cum să se descurce într-o căsnicie. Dar mi-am dat seama rapid că mă înșelasem. Am realizat că orice bărbat are nevoie de trei modele de bărbați însurați pentru a se descurca cu brio în căsnicia lui:

  1. Constantin cel Înțelept.
  2. Vlad cel Aspru.
  3. Alin cel Neexperimentat.

 

În cele ce urmează, vor fi descrise aceste tipologii.
  1. Constantin cel Înțelept

Constantin este bărbatul matur spiritual ce s-a însurat mai devreme decât voi și are acel tip de căsnicie pe care orice bărbat și-ar dori-o. Constantin cel Înțelept nu este neapărat un soț mai bun decât voi, el este doar mult mai înțelept și mai experimentat decât voi. El a făcut mai multe greșeli și a avut de-a face cu mai multe momente grele în căsnicia lui decât voi. Prin orice ați trece sau prin ceea ce veți trece în cadrul căsniciei voastre, cel mai probabil, Constantin a experimentat deja și are cicatricile rămase pentru a dovedi aceasta.

De ce este Constantin cel Înțelept atât de important în viața voastră? Deoarece orice bărbat are nevoie de un Constantin care să îl învețe, să îl instruiască și să îi arate cum să devină un soț mai bun. Constantin știe că experiența vă poate face învățători mai buni, dar dacă învățați din greșelile lui, puteți economisi o grămadă de timp, bani și frustrare inutilă.

  1. Vlad cel Aspru

Vlad este bărbatul ce s-ar identifica cel mai mult cu voi. Din punct de vedere spiritual, sunteți la același nivel. Din punct de vedere familial, v-ați însurat în aceeași perioadă, copiii voștri au cam aceeași vârstă și amândoi aveți aceleași frământări cu privire la căsnicia voastră. Oricând vă întâlniți să discutați despre cum vă merge viața, de multe ori vă treziți spunând același lucru: „omule, chiar înțeleg prin ce treci”.

De ce este așa important Vlad cel Aspru pentru căsnicia voastră? Deoarece orice bărbat însurat are nevoie de un astfel de Vlad care să îl asculte și căruia să îi spună adevărul, fără a avea frica de a fi judecat sau ca reputația să îi fie pătată. Vlad este bărbatul ce vă poate face mai responsabili, adresându-vă întrebări mustrătoare, dar ziditoare și își dorește ca și voi să procedați la fel în privința lui. Amândoi vreți în mod sincer să vedeți că celălalt propășește.

  1. Alin cel Neexperimentat

Alin este soțul mai tânăr ce s-a însurat mai târziu decât voi. El vă privește și vă admiră, având respect pentru relația voastră cu soția voastră. Alin cel Neexperimentat se poate să fi crescut fără tată, astfel nu a avut parte de un model de soț și are întrebări în această privință pentru voi.

De ce este Alin cel Neexperimentat important în căsnicia voastră? Deoarece orice soț are nevoie de un Alin care să îl privească ca pe un model demn de urmat. Știind că Alin este cu ochii pe voi, veți avea un motiv bun pentru a da dovadă că sunteți un soț bun, deoarece veți face pentru Alin ce face Constantin cel Înțelept pentru voi.

Adevărul este că orice căsnicie, deși ar părea un joc individual, de fapt este un joc ce trebuie jucat în doi.

În căsnicia voastră, credeți că ați avea de câștigat dacă ați asculta de astfel de modele de bărbați?

Cu ce scop ne căsătorim?

Cu ce scop ne casatorim2

Este foarte important să ne întrebăm: Cât din aspectul exterior al celuilalt sau din posesiunile sale mă determină să intru în relația conjugală? Ce voi face când multe dintre acestea nu vor mai fi? Dacă mă gândesc la perspectiva de a-mi găsi atunci un alt partener de viață, ce fac dacă soțul sau soția reușește să pună în aplicare acest plan înaintea mea?

 

Iată ce nota dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (p. 90).

„Oamenii se înșală atunci când consideră că poți să întemeiezi o familie pur și simplu pentru că cineva ți-a plăcut ca înfățișare, pentru că este interesant, pentru că vrei copii de la el, pentru că e bogat ș.a.m.d. Frumusețea exterioară poate trece, atracția fizică poate dispărea, celălalt poate deveni neinteresant, sentimentele nu mai sunt atât de puternice, copiii cresc și pleacă, de altfel pot chiar să moară – și ce se întâmplă după aceea?

În familiile clădite pe o temelie atât de slabă va crește treptat iritarea reciprocă, soția poate începe să-și cicălească soțul, ceea ce, în ultimă instanță, duce la despărțire. Şi din acest motiv există atât de multe divorțuri. De ce înainte de comunism aproape că nu existau divorțuri? Poate şi datorită faptul că exista ideea de scop. Familia se construia pe un fundament foarte trainic!

Cel mai puternic fundament pe care se poate clădi o familie este năzuiţa comună de a ajunge în prezenţa lui Dumnezeu la sfârșitul vieții.

Scopuri pe termen lung în viată pot fi unirea, devenirea unui singur trup, ajungerea împreună la bătrânețe. Familia înseamnă maturizare, iar la bătrânețe se vor culege roade magnifice. Înțelegerea acestui fapt trebuie să existe la amândoi soții. Aceștia trebuie să aibă un scop comun, către care trebuie să meargă împreună, mână de mână. Dacă scopul acesta nu există, căsătoria e sortită eșecului!”

 

Împlinirea în căsnicie adesea începe sau lipsește din prima zi! Așa după cum la o partidă de șah ai câștigat sau ai pierdut de la prima mutare – dacă partenerul joacă impecabil – se poate întâmpla și în viața de familie. Desigur, Dumnezeu are soluții pentru orice. Dar cu siguranță se bucură să nu îi dăm prea mult de lucru, în acest sens. Astfel, meditează îndelung la scopul cu care începi relația de cuplu. Plăcerile, banii și altele asemenea sunt cel mult motivații pe termen scurt, care s-ar putea să-ți aducă mai multă nefericire decât ai crezut.

Prețuiește mai mult relația spirituală dintre tine și partenerul sau partenera de viață – ca scop pentru care veți depune eforturi împreună. Aceasta vă va face una și vă va împlini în mod autentic!

Vă dorim să vă alegeți si să vă asumați cu înțelepciune scopul relației de cuplu!

Câteva cauze ale conflictului în familie

cauze ale conflictului in familie2

Nu există fum fără foc… O vorbă veche pare-se infirmată de revoluţia electronică în domeniul tutunului, dar extrem de adevarată încă. De ce? Pentru că ea propune raţiunii un univers ficţional în care forţa imaginaţiei o poate subsuma unor realităţi concrete. Este în fond o alegorie care transmite un adevăr – acela al cauzelor. E o problemă de cauzalitate şi nu de securitate la incediu. Că tot ne ard cluburile prin ţară…

Aş vrea să enunţ în cele ce urmează o serie de cauze ale conflictul marital. Şi nu mă refer la limita extremă a acestuia – divorţul, ci la banala gâlceavă cotidiană pe care o experimentează căsniciile mai plăpânde.


Banul e pe primul loc.

Cele mai multe conflicte pornesc de la bani. Sau de la lipsa lor. Prea mulţi sau prea puţini, vor fi mereu motiv de ceartă. Proasta administrare a banilor va conduce la divergenţe. Unele chiar violente în limbaj sau gesturi. Fie că e vorba despre opţiuni personale diferite, dorinţe neîmplinite sau neîmpărtăşite, comparativisme acre vis-a-vis de suma câştigată de unul sau de altul, de cheltuieli extravagante nefondate, problema banilor are ucigătoarea capacitate de a atrage energiile negative asupra soţilor. Nu degeaba i se spune ochiul dracului. O posibilă soluţie? Realizarea unui buget votat în unanimitate: soţ şi soţie.


Copiii sunt pe locul doi.

Spre surprinderea unora, copiii, cei care se vor a fi liantul indestructibil al unei căsnicii, superglue-ul emoţional al soţilor, pot deveni mere ale discordiei părinţilor. Şi devin câteodată fără voia lor. Cum? Simplu! Tata este, prin constituţie, mai aspru, mama e mai sensibilă (sau se poate şi invers) şi apar opinii diferite în ceea ce priveşte modul optim de disciplinare a plozilor. Atunci când puii trebuie pedepsiţi. Iată doar un exemplu. Soluţia? Un program educaţional prestabilit. Chiar înainte de aducerea pe lume a primul copil. O astfel de înţelegere este aur curat pentru că se evită certurile live în faţa copiilor şi, eventual, favoritismele.


Socrii pot fi pe locul trei.

De aici înainte locurile sunt personalizate. În funcţie de fiecare familie. Nu putem să le mai ierarhizăm metodic. Dar oricum, rudele imediate pot fi cauze serioase de conflict. Atunci când cordonul ombilical nu s-a tăiat la timp, mamele, câteodată şi taţii, au senzaţia că trebuie să intervină pentru binele copiilor, a noii familii. Lipsa de înţelepciune din partea vechii familii poate să producă serioase cutremure emoţionale.

Am citit povestea unui mic scandal. Fiica, proaspătă soţie, se plângea de felul în care era tratată în noua casă (cea a soţului). Ba chiar voia să revină în sânul familiei ei de provenienţă. Mama vorbea empatic cu ea la telefon, iar tatăl întrebă curios despre ce era vorba. Soţia îi explică: „Fiica noastră s-a certat cu soacra şi vrea să vină acasă.” Soţul tată îi răspunde înţelept: „Spune-i că e acasă.”

După cum afirmam anterior, alte cauze ale conflictului vin să întregească tabloul, uneori tragi-comic, al conflictelor domestice. Printe acestea pot fi: modul de petrecere a timpului liber, destinaţia vacanţelor, alegerea canalului tv, opţiuni politice sau religioase, relaţia intimă din cadrul cuplului şi multe altele.

Dragi prieteni, nu vă doresc să fiţi feriţi de focul purificator, de ce nu şi unificator?, al conflictelor pentru că aceasta ar fi o utopie, ci vă doresc să le admnistraţi cu înţelepciune şi să deveniţi mai puternici, împreună, după ce veţi fi trecut prin cuptorul lor.


Gabriel Braic

Mai bine împreună decât despărțiți!

Mai bine impreuna decat despartiti2

Vi s-a întâmplat să faceți calcule și să ajungeți la concluzia că sunteți cel care investește cel mai mult în familie și care primește cel mai puțin? Dacă da, poate v-a încercat și gândul că v-ar fi mai bine singur sau singură? Totuși,  niciodată nu vă va fi mai bine de unul singur sau de una singură! Dumnezeu a rânduit totul cu un scop bun – inclusiv căsnicia dumneavoastră!

 

Citind cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim de dr. Dimitry Semenik, Editura Sophia am găsit un dialog ilustrativ (p 89-90):

„- Spuneți-mi, de ce alpiniștii nu merg în munți de unii singuri, ci în perechi?

– De unul singur este prea greu. Dacă se întâmplă ceva, n-are cine să te ajute!

– Exact! De unul singur n-ai sprijin, n-ai ajutor, nu te asigură nimeni. De unul singur în munți este foarte primejdios, foarte nesigur. Dacă omul merge singur în munți, probabilitatea de ascensiune reușită este foarte mică, în schimb este mare probabilitatea unei nenorociri.

Și viața de familie este o ascensiune către un țel. Ea este grea, primejdioasă, cere eforturi multe. Este mai ușor de realizat în doi.

 

Tocmai așa privește creștinismul sensul căsătoriei. El afirmă: căsnicia este zidire. Doi oameni se zidesc unul pe celălalt, adică se sprijină reciproc pe această cale grea către un scop comun, se ajută din răsputeri în ascensiunea aceasta. După aceea se nasc copiii, care trebuie, la rândul lor, să facă ascensiunea aceasta – și atunci părinții își sprijină copiii pe această cale. După aceea, părinții devin bătrâni, neputincioși, și copiii, îi sprijină la fel cum i-au sprijinit pe ei părinții când erau mici. Iată sensul: toți împreună, pe calea spre scopul comun, prin greutățile și victoriile din drumul spre vârf!”

 

Nu am fost creați să trăim singuri! Până și pustnicii viețuiesc cu îngerii care îi înconjoară! Gândește-te dacă nu cumva partenerul tău de viață este tocmai o astfel de ființă angelică, pe care încă nu ai descoperit-o cu adevărat! Adesea falsele nevoi pe care societatea ni le insuflă – un nou telefon, un concediu mai scump ș.a.m.d. – ne determină să muncim până la extenuare, nemaifiind apți pentru a descoperi frumosul din celălalt. Încearcă să-ți simplifici viața și să investești timp în descoperirea comorilor inestimabile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat în propria familie! Ai fost creat sau creată să ai nevoie de soția ta respectiv de soțul tău! Acest fapt este la fel de real întocmai cum este acela că nu îți poți concepe viața fără părinții sau copiii tăi!

 

Rămâneți împreună și sprijiniți-vă reciproc în ascensiunea spre țelul vostru comun!

Fiți bărbați în familie!

Fiți bărbați în familie2

Trăind într-o vreme a relativismului total, unii aproape nu mai știm cu certitudine ce înseamnă să fii bărbat. Alții suntem de părere că poate însemna orice, ceea ce înseamnă că nu există un ideal la care să ne raportăm. În cele ce urmează, dorim să evidențiem câteva dintre convingerile creștine privind rolul bărbatului în familie! Prin aceasta, vom reafirma voia lui Dumnezeu drept reperul absolut pentru ceea ce suntem sau facem!

 

Iată ce afirma dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (pp. 120-121).

„Bărbatul este orientat spre acțiune. Consistența de soț a bărbatului trebuie să se manifeste în primul rând prin a fi gata să ia asupra sa răspunderea pentru cei apropiați, pentru rezolvarea problemelor de natură mai globală legate de viața familiei. Bărbatul se integrează pe sine și familia sa în această viață. Trebuie să înțelegem că de bărbat depinde nu numai starea materială, ci și statutul social al familiei. El “reprezintă” familia în lumea exterioară. Bineînțeles, și el trebuie să fie suficient de harnic pentru a îndeplini muncile casnice grele, care nu stau în puterea femeii.

Și, bineînțeles, pentru bărbat este foarte important să se învețe să privească blând și cu umor caracterul femeii, pentru că la femeie se întâmplă și variații bruște ale stării sufletești, și indispoziții, și emoții neașteptate, care adeseori sunt legate nu numai de psihologie, ci și de ciclurile fiziologice (sarcină, alăptare etc). Bărbatul nu trebuie neapărat să se vâre în aceste probleme feminine, trebuie pur și simplu să le înțeleagă și să fie în stare să aibă o atitudine corectă, iubitoare și blândă față de ele.

Bărbaților contemporani li se induce un anumit stereotip comportamental. De pe ecrane, de pe paginile revistelor, în literatura contemporană. Cum că nu ești bărbat dacă dai fuga acasă și dacă nu știi de altceva decât de familie. Că familia este plictiseală și rutină de la un cap la altul. Că trebuie să mai ai ceva pe lângă ea, „interese bărbătești adevărate”. Și mulți mușcă momeala. Iar în continuare încep procese ireversibile, din care apar realități distrugătoare ca beția, infidelitatea conjugală, patima jocurilor ș.a.m.d. – tentațiile sunt multe în lumea exterioară.

În planul acesta, bărbatul trebuie să știe să se deconecteze de la sistemul presiunilor exterioare, să se învețe să ia decizii în mod de sine stătător, responsabil, să înțeleagă că de hotărârile lui va depinde și soarta familiei.”

 

A fi bărbat nu înseamnă să-ți asumi rolul celui care conduce dictatorial, prin violență! Dimpotrivă, înseamnă să fii cel care muncește cel mai mult pentru cei dragi. Nu aștepta ca soția ori copiii să preia din sarcinile pe care tu trebuie să le îndeplinești. Dumnezeu te-a creat să fii stâlpul casei! De aceea, derapajele în tot felul de patimi și infidelități nu te vor împlini! Dimpotrivă, îți vor eroda demnitatea conferită de Creator și vor provoca multă suferință celor pe care îi iubești cel mai mult. Tocmai de aceea, fii bărbat și nu renunța la menirea ta! Demonstrează că știi să ocrotești și să susții pe cei dragi! Lasă în urma ta un model demn de urmat pentru generațiile care vor urma!

Vă dorim multă înțelepciune în îndeplinirea rolului masculin în familie!

Cum să ieși din rutină în căsnicie?

Cum să ieși din rutina in casatorie2

Călătorim împreună în căsătoria noastră și ne găsim blocați într-un loc moale și murdar, încât nu putem ieși..un loc în care ne învârtim doar roțile noastre raționale. Dar nu mergem nicăieri. Nu facem nici un progres.

Iată ce am învățat despre cum să ieși din rutina în căsnicie:

  1. Căutați după semnele de avertizare

De obicei nu te găsești brusc într-o groapă. De cele mai multe ori pământul începe să se moaie puțin câte puțin odată cu trecerea timpului. Acest lucru se poate întâmpla atunci când viața e atât de plină de toate lucrurile care necesita atentie. Copiii, menținerea gospodărie și alte responsabilități care fac ca relația dintre soț și soție să fie împinsă spre margini.

Cu timpul descoperi că nu mai faci nici gesturile acelea mici și frumoase. Poate te oprești din a spune “bună dimineața” sau să-i mulțumești soției/soțului atunci când te servește cu o ceașcă de cafea- deși probabil că nu vei trata un prieten sau un coleg de muncă în felul acesta. Este panta alunecoasă a indiferenței.

Un alt semn de pericol este când îți dai seama că nu aștepți cu nerăbdare să faci nimic cu soția/soțul tău. Planuri din calendar implică alți oameni sau alte lucruri, numai pe voi doi, nu. Iar dacă ați stabilit o ieșire într-o seară, aceasta se întâmplă mai mult că ceva trebuie făcut. O sarcină obligatorie mai degrabă, decât ceva organizat și de care să te bucuri.

  1. Căutați ceva care să vă dea un imbold

Amintiți-vă că sunteți în această călătorie împreună. Nu vă retrageti în spațiul vostru personal care vă va distanța și mai mult.

Exprimati-vă preocupările unul celuilalt, făcând din această problemă, din această rutină, ceva ce înfruntați împreună. Ceva care vă unește mai degrabă decât vă separă. “Dragă, simt că suntem blocați și că stăm pe loc în relația noastră. Tu cum te simți și ce putem face? Aș vrea ca această căsătorie să progreseze.”

  1. Amintiți-vă lucrurile de bază

Tratează-ți partenerul de viață așa cum ți-ar plăcea să fii tratat. Arată-i că în neîncredere este totuși un beneficiu. Vorbeste-i într-un mod pozitiv și încurajator.

Caută câteva texte simple care să vă ajute să vă comunicați dragostea unul față de celălalt. Și asigurați-vă că pastrati veselia în toate lucrurile. Faceți lucruri împreună doar pentru că e o plăcere să le faceți și vă bucurați de aceasta. Râsul împreună este un barometru bun al unei căsătorii sănătoase.

Tratează-ti soțul/ soția așa cum ți-ar plăcea să fii tratat.

  1. Amintiți-vă de vremurile bune

Petreceți timp concentrându-vă asupra unor momente speciale pe care le-ați împărtășit împreună.

Răsfoiți un album vechi împreună punându-va întrebări unul celuilalt despre diferite evenimente sau experiențe și ce au însemnat pentru voi. Răscolirea arsurile poate să reaprindă flacăra. Să reînnoiască sentimentul de intimitate.

  1. Amintiți-vă să fiți plini de viață, să trăiți cu adevărat

“Viața” vă va acapara dragostea dacă nu sunteți atenți. Toate acele lucruri de pe lista voastră de sarcini pot părea foarte importante dar și investiția în căsătoria voastră e la fel de importantă.

Nu vă prindeți în “tirania urgenței”. Faceți-vă timp pe care să-l petreceți împreună.

Nu așteptați să vă simțiți romantici, ci fiți romantici.

Această listă ar putea să vă de-a un start, un ajutor în plus dacă nu prea aveți idei.

 

Nu așteptați să vă simțiți romantici. Fiți romantici!

Cum ordonăm priorităţile în familie

Cum ordonam prioritatile in familie2

Nu demult am avut ocazia să susţin, prin grija Organizaţiei Creştine Agape, workshopul cu tema: „Cele 5 întrebări esenţiale pentru orice familie”. Iată-le: „Când şi cum devenim o familie?”, „Când şi câţi copii vom face? ”, „Cum vom cheltui banii?”, „Cum vom rezolva crizele?”, „Cum ne vom împărţi atribuţiile? ”.

După un „strigăt de ajutor”, lansat dinainte pe contul meu de facebook, mai mulţi prieteni mi-au sugerat câteva întrebări la care ar merita să medităm. Pentru că timpul la eveniment s-a scurs prea repede, am decis că voi răspunde la întrebarea bonus printr-un articol. A venit timpul lui. Timpul ordonării priorităţilor în familie.

Chestiunea este extrem de importantă pentru că în funcţie de răspunsul la această întrebare, se întâmplă unul sau mai multe lucruri benefice. De pildă, familia se poate concentra asupra lucrurilor importante. Cu adevărat importante. Viaţa membrilor familiei se ordonează prin simplificare. Ordinea care începe să domnească va conduce la sentimentul eficienţei în acţiunile întreprinse. Şi mai mult, decongestionarea de activităţi inutile propulsează familia pe traiectoria succesului.

Totuşi, cum ar trebui să arate lista de priorităţi a unei familii? Aşa: 1., 2., 3…

Prima prioritate: În capul listei stă Dumnezeu.

Teoretic vorbind El este numărul unu. Practic…? Înainte de orice a fost El. Prin El, soţi şi copii coexistă. Datorită iubirii Lui a început iubirea lor. El este cel care a scânteiat viaţa în pântecul mamei, copiii, rodul iubirii celor doi. Atunci când îl punem pe Dumnezeu în prim plan, toate celelalte capătă sens, contur şi esenţă. Au semnificaţie. Cum demonstrăm prioritatea lui Dumnezeu în viaţa familie? Participând efectiv şi afectiv în viaţa Bisericii, trăind rugăciunea în mod particular, consumând Scriptura pentru că este pâine pentru suflet, fiind darnici cu cei ce nu au şi prin alte o mie de moduri.

A doua prioritate: După Dumnezeu urmează familia.

Ea este ceea ce avem mai scump pe pământ. Pentru că ei ne vor fi alături în orice clipă a vieţii. La bine şi la rău. Ne vor ajuta când vom avea nevoie. Vor râde cu noi şi vor aplauda triumfurile noastre. Vor plânge atunci când vom experimenta eşecuri. De aceea, familia merită timpul nostru. Cum demonstrez că familia se află în zona de top a priorităţilor mele? Investiţia cea mai valoroasă este investiţia de timp. Unii îl cumpără cu jucării sau gadgeturi, dar timpul nu este bani. Time is money nu se aplică în cazul de faţă. Aşa că spor la plimbări, poveşti, discuţii şi altele… precum o luptă cu perne sau o trântă cu fiul cel mic. Este un dar extraordinar.

A treia prioritate: Apoi ar fi serviciul.

E nevoie ca el şi/sau ea să îşi exercite influenţa în lume. Să se exprime la nivel profesional. Odată cu succesul vine şi împlinirea prin muncă. Omul a fost creat ca să modeleze creaţia lui Dumnezeu. Este un factor ordonator şi (re)creator. El trebuie să îşi scoată din pământ hrana cu „sudoarea frunţii”. Astăzi, „pământul” de lucrat poate fi pixul şi hârtia pentru scriitor, foaia de calcul pentru economist, trupul şi mintea pacientului pentru doctor, clădirea pentru constructor şi lista poate continua. Trag un semnal de alarmă asupra extremelor: workoholoci şi trântori.

În categoriile de final ar intra familia extinsă şi prietenii.

Revenim la oameni. La cei dragi. Cu ei ne petrecem sărbătorile. Pe ei îi invităm la aniversările şi onomasticile noastre. Pentru că omul a fost creat o fiinţă socială, are nevoie de companie. De comunicare. De comuniune. De ce familia extinsă înaintea prietenilor? Pentru că sângele apă nu se face. Ei, acum nu suntem chemaţi să decidem pe cine păstrăm în viaţă şi pe cine trimitem la ghilotină. Evul mediu a trecut. Dar poate vom fi puşi în faţa unei alegeri: cu cine îmi voi petrece sărbătorile? Daca poţi, petrece-le cu toţi: familie şi prieteni. Poate şi cu vreo doi trei vecini. Dar familia rămâne os din oasele tale şi carne din canea ta.

Am lăsat la urmă hobby-urile pentru simplul motiv că sunt „inumane”. În sensul că, deşi pot implica o comunitate de persoane (vezi bikerii sau gamerii), în sine sunt lipsite de viaţă. De suflu. De spirit. Iar faţă de materie te raportezi cu un grad de detaşare. Ele sunt plăceri. Iar un om de succes, un familist de succes, este un om disciplinat care îşi cunoaşte şi urmează priorităţile. De aceea am exlus jobul de pe podiumul listei.

Am o întrebare. Cum navighezi printre priorităţi atunci când apar urgenţe? Simplu. Te întrebi dacă urgenţa este o prioritate. Şi o tratezi ca atare. În funcţie de locul priorităţilor din lista de mai sus.

Concluzionez cu o remarcă ramasă memorabilă în învăţăturile Mântuitorului din Matei, 22:37-39: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Iată filtrul adevăratelor priorităţi. Îl foloseşti?

 

Gabriel Braic

6 GREŞELI pe care le fac soţii când se CEARTĂ

6 greseli pe care le fac sotii cand se cearta2

Mă aflu în categoria acelora care consideră că cearta în familie poate fi (şi) bună. Dacă rămâne la stadiul de polemică onestă. La schimb obiectiv de idei. Atunci când hrănim în mod nesăbuit cearta, ea capătă dimensiunile unei obezităţi supărătoare. Mă refer la proporţii de ordin psihologic. Devine grea. Exercită presiune negativă. Şi produce ravagii. Precum inundaţiile necontrolate care mătură uliţe, case, sate. Aşadar, despăduririle emoţionale pot duce la mari dezastre.

Sfada este un proces de comunicare. Sau de ne-comunicare. Depinde cum se desfăşoară. Iată câteva greşeli pe care le fac soţii atunci când se ceartă… cum nu trebuie.

  1. Prima greșeală ar fi pornirea din start de pe poziţii fixe.

Considerăm că doar noi avem dreptate. Absolută. Iar celălalt se găseşte în cea mai evidentă eroare. Unul singur e Adevărul cu majusculă – Dumnezeu! Restul sunt adevăruri. Faţete ale aceleiaşi realităţi. Sugerez mai puţină încrâncenare şi mai multă deschidere spre opţiuni. Fiindcă suntem aliaţi, nicidecum duşmani.

  1. A doua greșeală ar fi dorinţa de a dovedi vinovăţia partenerului.

De ce se întâmplă asta? Să explic. Psihologic vorbind, cel care are dreptate este superior. Are un ascendent fantastic asupra celui care a greşit, care trebuie să îşi recunoască rătăcirea. Şi să accepte deciziile primului. Deci, unul trebuie să piardă şi altul să câştige. Nu e deloc profitabil aşa, fiindcă se intră în cerc vicios atac-apărare. Propun găsirea soluţiei, nu a vinovatului.

  1. O altă greșeală este ridicarea volumului peste limita normală.

Există o limită? Desigur. Atunci când afirmi ceva în care crezi cu adevărat, o arăţi prin volum. Prin ton şi ritm. Dar strigătele, zbierătele sau alte apucături de galerie sunt contraproductive. De ce? Să vă dau un exemplu. Îmi vine în minte poza de pe facebook cu soţia care strigă, pardon, rage cu expectoraţii, la un cm de soţ. Omul priveşte năuc în tavan şi îşi înfinge degetele în urechi. De-asta. Iar copiii? Săracii, se tupilează pe sub perne şi paturi. Nu e bine. Nu?

  1. O a patra greșeală este îmbrăţişarea rolului de victimă în mod neasumat.

Cineva totuşi a greşit. Mai mult decât celălalt. Vina nu e tocmai la mijloc. E debalansată înspre unul sau altul. Colericul va acuza adeseori, iar celălalt, fără să-şi asume faptele se va poziţiona ca victimă de serviciu. Din două motive: pentru a depăşi superficial momentul tensionat cât mai repede sau pentru că oricum nu are rost să se explice. O ştie din experienţă. Dar recunoaşterea este o caracteristică a maturizării. De aici începe schimbarea.

  1. A cincea greșeală este disponibilitatea de a face din ceartă un spectacol.

„Eu n-am ce ascunde! Să afle toţi!” „Dar sunt copiii de faţă! Ne aud vecinii!” „Nu mă interesează! Să ştie toţi ce femeie/bărbat eşti.” Grav de tot. Copilării inutile. Mai ştie cineva proverbul: „Să nu vă spălaţi rufele în public.”? Expunerea murdăriilor conjugale în văzul lumii trădează portrete malageşti. Măcar de s-ar ventila emoţiile!

  1. A șasea greșeală este vorbirea la persoana a II-a în loc de I.

Consilierii maritali au ajuns la concluzia că dacă folosim mai mult „eu” decât „tu” într-o ceartă, avem mai multe şanse de reuşită. Mesajul se va înţelege mai uşor. De ce? Pentru că nu ascuţim cuţitele tăioase ale acuzelor, ci ne deschidem ferestrele sufletului în mod paşnic. Arătăm ceea ce am simţit, ce ne-a durut, ce ne-a întristat. Iar vulnerabilitatea înseamnă curaj.

M-am gândit să îi las concluzia înţeleptului Solomon care afirma: „Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile.” (Prov. 10:12) Pe bună dreptate. La urma urmei, cine e perfect?

 

Gabriel Braic,

Autenticitatea în familie!

autenticitatea in familie

Cât de autentice sunt relațiile noastre de cuplu? Dar familiile noastre? Se poate să ne fi adaptat trend-ului societății de astăzi și doar să părem a fi un cuplu ori o familie, dar în realitate nimic nu mai este autentic în ceea ce ne definește?

 

Deși suntem înconjurați de multe aparențe și falsuri, afirmate drept normalitatea zilei, să nu ne mulțumim cu un astfel de standard scăzut în familie!

 

Iată ce afirmă dr. Dimitry Semenik în cartea Divorțul: cum îl prevenim, cum îl depășim, Editura Sophia (p. 84).

Familia are legile ei. Până și tâmplarii, care fac taburete de lemne, își au regulile lor. Legile întemeierii familiei sunt mult mai complexe…

Uitați-vă: suntem înconjurați de surogate! Mâncăm salam în care nu este nici o picătură de carne, ne uităm la filme în care nu este nici o picătură de sens, ascultăm muzică în care nu este nici o picătură de armonie! Iar după aceea ne mirăm că și sentimentele noastre sunt la fel. Nici nu mai știm cum ar trebui să fie!

Totodată credem că dragostea adevărată trebuie singură să ne pice din cer. Nu! Lucrul acesta e imposibil. Autenticul este scump! Ca să îl ai trebuie să depui enorm de multe sforțări. Și noi suntem mult mai preocupați să PĂREM decât să FIM! E nevoie de o luptă conştientă pentru a nu ne asemăna cu salamul în care sunt tot felul de înlocuitori, potențiatori, reglatori de aciditate, coloranți, dar în care nu este carne. În schimb, salamul cu pricina are un ambalaj trăsnet!

 

Țineți minte: ambalajul nu este totul! Din nefericire, adesea ne mulțumim cu a transmite aparența că în familia noastră totul este perfect.

Cât timp însă suntem nefericiți, la ce ne ajută aparențele? Este suficient că pozăm excelent în exterior și că alții nu știu ce se întâmplă în interior?

Ar fi păcat să trăim și să sfârșim astfel viața de familie, când Dumnezeu ne oferă tuturor fericirea autentică în cadrul familiei. Rugându-vă și frecventând Biserica, o veți dobândi. Iar când sunteți în impas – când nu sunteți convinși că demostraţi autenticitate – perseverați în căutarea lui Dumnezeu!

 

3 argumente pentru FAMILIA nucleară

3 argumente pentru FAMILIA nucleara2

Săptămâna aceasta orele de română pe care le predau au fost de-a dreptul captivante. Cel puţin aşa le consideră ei. Am lăsat puţin limba şi literatura deoparte şi ne-am ocupat de comunicare. Elevii au trebuit să argumenteze pro sau contra legalizării căsătoriei între persoane de acelaşi sex. De dragul dezbaterii… Am apreciat efortul intelectual şi implicarea emoţională a tuturor. Când le-am explicat că familia tradiţională se mai numeşte familie nucleară, au râs în hohote şi s-au gândit la explicaţii semantice de ordin denotativ: „O să explodeze!?” Vorbele şi atitudinile unora m-au pus oarecum pe gânduri vis-a-vis de viitorul familiei tradiţionale în România. Dacă nu vom avea grijă nucleul de bază al societăţii chiar va exploda. Sau, mai bine zis, va fi explodat. Din afară.

Aşadar, de ce susţin eu familia nucleară? Iată trei argumente.

  1. Argumentul social pentru familia nucleară

Are de-a face cu implicaţiile pe care un astfel de demers le are la nivelul indivizilor şi al grupurilor. Într-o democraţie majoritatea este cea care decide în legătură cu legile după care naţiunea respectivă va fi guvernată. Şi nu vorbim aici de impunerea unor pedepse, ci de limitarea legală a unor opţiuni de grup care lezează demnitatea majorităţii. Credem că fiecare are dreptul să îşi aleagă orientarea religioasă, politică şi sexuală, dar fără afişarea ostentativă a anormalului.

De ce anormal? Pentru că este incorect ca unui copil să i se impună să aibă doi bărbaţi sau două femei pe post de tată şi mamă. Confuzia de gen va fi abracadabrantă pentru acesta. Sunt mărturii în acest sens. Iar dacă e vorba despre dragoste, de ce să nu legalizăm şi pedofilia, incestul sau alte anomalii ca şi acestea? Pentru că, ascultaţi-mă bine, acolo vor ajunge copiii noştri.

Agenda socială nevăzută a celor din umbră este distrugerea familiei. Iată ce spunea Masha Gessen (o militantă pro LGBT pe plan internaţional): „Familia dintre homosexuali este un lucru cât se poate de simplu şi care nu necesită multă dezbatere, pe atât de normal şi de clar pe cât este distrugerea instituţiei familiei. Familia nu ar mai trebui să existe!” Şi atunci cum va prospera şi cum se va dezvolta societatea umană? Nu vreau să cred că în chimia eprubetei.

  1. Argumentul medical pentru familia nucleară

Intăreşte ideea ieşirii din sfera normalităţii. După cum se poate foarte uşor observa, bărbatul a fost făcut pentru femeie şi femeia pentru bărbat. Din punct de vedere anatomic el şi ea au fost creaţi pentru a se potrivi în mod perfect unul pentru celălalt. Intimitatea este posibilă fără deraieri de la masterplan doar în cadrul cuplului familial format din soţ şi soţie. În aceeaşi ordine de idei, doctorul Pavel Chirilă spunea la conferinţa „Un referendum pentru România. Căsătoria între el şi ea!”, susţinută la Cluj în 7 martie 2017, faptul că prevalenţa cancerului rectal la cuplurile de homosexuali este mai mare cu 47% faţă de cuplurile heterosexuale. Ce mai poţi spune? Un lucru. Sănătatea fizică este susţinută în primul rând de sănătatea mentală.

  1. Argumentul spiritual pentru familia nucleară

Vizează aspectele morale şi metafizice ale umanităţii. Dacă vrem să înţelegem adevărul, Adevărul ne va elibera. Iar adevărul este următorul: Dumnezeu îi iubeşte pe toţi, inclusiv pe membrii comunităţii LGBT. El a creat lumea şi omul din iubire. A imprimat anumite legi fizice şi morale în univers pentru bunul mers al acestuia şi pentru binele omenirii.

Încearcă să te opui legii gravitaţiei păşind liniştit în golul unei prăpastii şi vei suferi consecinţele. Splashhhh… Tot astfel stau lucrurile în lumea spiritului. Dumnezeu a aşezat adânc în om legi morale. Şi nu vorbesc aici de religie. Atei, creştini, budişti, musulmani, hinduşi sau animişti consideră că minciuna sau crima sunt încălcări ale moralităţii. Întrebaţi-i despre homosexualitate sau lesbianism şi veţi vedea adevărul universal. Legea morală încă funcţionează, iar cine i se subordonează va avea de câştigat. Pe lumea asta sau pe cealaltă…

Prieteni, vă chem la o reaşezare a normelor după care ne conducem societatea, vă chem la acceptarea adevărului veşnic, vă chem la iubire „curată” faţă de toţi oamenii. Şi dacă iubim suntem datori să spunem adevărul: familia nucleară a fost, este şi va rămâne soluţia pentru perpetuarea speciei umane şi pentru împlinirea indivizilor care o compun.

Gabriel Braic