Cum să fii respectat de către ceilalți

Lucrurile au început să se îmbunătățească pentru noi, și am intrat in sezonul anului 2019 cu mari așteptări. 

La deschiderea meciului, într-un moment critic când încercam să protejăm o conducere slabă, leaderul echipei noastre, a fost penalizat pentru comportament neadecvat, din cauză că a intrat într-o altercație cu un jucător, după ce partida se încheiase. M-am înfuriat de-a dreptul! Am petrecut mult timp încercând să îi ajutăm pe jucătorii noștri tineri să înțeleagă că dacă sunt penalizați din motive nesăbuite, să nu se aștepte să câștige un meci important, așa că l-am adus pe Raul pe banca de rezervă și l-am întrebat ce s-a întâmplat.

„Am fost lipsit de respect!”, mi-a spus Raul. Am rămas înmărmurit. L-am întrebat dacă știa că edificam o echipă bazată pe echilibru, caracter și responsabilitate unii față de alții. Fiind un căpitan de echipă, Raul știa mai bine decât oricine ceea ce încercam să îi amintesc. L-am întrebat dacă era dispus să sacrifice echipa – și scopul nostru era să câștigăm – din cauză că onoarea lui personală fusese provocată sau un cod nescris fusese încălcat. 

I-am pus întrebarea pentru a fi sigur că îmi înțelesese punctul de vedere și pentru a-i oferi posibilitatea de a-și reveni -rapid- pentru a-l pune din nou în joc. Însă, răspunsul lui m-a șocat.

 O atitudine inacceptabilă. 

” Toate sunt bune și frumoase, până când cineva mă lipsește de respect!” 

Țin să cred că acela a fost un moment definitoriu pentru amândoi. L-am întâlnit pe Raul apoi in săptamana respectivă, și ajunsese să aprecieze punctul meu de vedere.

Cât despre mine, aceasta a fost una din primele ocazii care m-au făcut să înțeleg ideea de respect și lipsă de respect.  Dacă unul din cei mai experimentați și „veterani” jucători ai noștri avea o asemenea mentalitate, cu certitudine aceasta era cu atât mai adânc înrădăcinată în restul tinerilor noștri. 

Respectul nu este un drept!

Mulți oameni tind să creadă că respectul este un drept, ceva ce li s-ar cuveni de la naștere. Însă, trebuie sa admitem că respectul este câștigat pe baza caracterului tău. 

De multe ori confundăm respectul cu frica. „Îl fac eu să mă respecte,” aud spunându-se tot timpul.

Respecți ceea ce trebuie?

Puterea mea, poziția mea, lucrurile mele, bogățiile mele.. Prea mulți oameni cred că acestea sunt sursele care le conferă respect. Sunt îngrijorat că, atunci când ne arătăm respectul, nu o facem față de lucrurile care chiar trebuie. Acum o generație sau două, oamenii respectau onestitatea, faptul că erai un bun stâlp pentru familia ta. Implicarea ta în organizații civice și religioase. Sau pur și simplu, un loc bun de muncă în orice domeniu cinstit. 

In familia mea, noi respectam bărbații și pentru că erau unchi buni. Toți unchii mei erau interesați de copiii familiei noastre și îi susțineau.

10 lucruri pe care îmi doresc ca fii mei să și le amintească despre mine, ca și tată

Într-o bună zi (mai devreme decât aș dori să admit) copiii mei vor pleca de acasă și își vor întemeia familii de unii singuri, având și ei la randul lor copii. În momentele acelea, mă voi gândi la anii cât am fost părinte, contemplând amintiri distante.  Bineînțeles că inimilei copiilor mei vor fi și ele pline cu astfel de amintiri.  Dorința mea este ca nu numai să las în urma mea amintiri dragi și un exemplu demn de urmat, dar și să le proiectez imaginea tatălui ideal și a rolului de tată, așa cum ar trebui el să fie. 

Îmi doresc să îmi îndeplinesc rolul la potențial maxim. Vă prezint câteva din lucrurile pe care sper ca, copiii mei să și le amintească despre tatăl lor:

1. Tatăl meu a știut să se distreze 

Sper ca într-o bună zi sa îmi amintesc de anii respectivi ca fiind cei mai distractivi ani ai vieții noastre de familie. Sper ca și copiii mei să gândească la fel. Viața să nu le fie o povară, ci o bucurie. 

2. Tata a fost afectuos cu noi

Copiii au nevoie de foarte multă afecțiune.  Tații se străduiesc în general să ofere cât trebuie. Fie ca, copiii mei să nu pună în discuție dragostea mea din cauză că am eșuat să le-o arăt prin una din cele mai simple și puternice feluri – afecțiunea fizică. 

3. Tata a petrecut timp cu noi

Îmi doresc ca, copilăria lor sa fie plină cu nenumărate amintiri în care tata le-a spus „Da!” atunci când ei au avut nevoie de timpul și atenția lui. Atunci când ne-am jucat împreună, când am râs și am slujit împreună, și pur și simplu că am trăit în unison această experiență numită viață. Și asta din cauză că tata a ales sa fie prezent, a vrut sa fie implicat și nu a fost prea ocupat pentru a fi acolo unde trebuia să fie. 

4. Tatăl meu a știut să echilibreze balanța între părinte și tătic

Copiii mei au nevoie de tăticul lor pentru a îl lua ca și exemplu, dar au nevoie și de părinte pentru a învăța ce înseamnă respectul. Câteodată, a fi tată înseamnă a fi cel mai bun prieten și eroul copiiilor tăi. Alteori însă înseamnă că trebuie să fii cel care disciplinează sau „tipul mai dur”. Un echilibru în toate acestea este esențial. Fie ca, copiii mei să își amintească de mine ca tătic dar și ca părinte.  

5. Tata a fost răbdător și blând

Copiii fac greșeli și au nevoie de îndreptare și îndrumare zilnic. Îmi doresc să țin mereu cont de faptul  că, copiii asta sunt până la urma urmei. Copii, pe care Dumnezeu mi i-a dăruit pentru a-i pregăti pentru viață. Și fie ca întotdeauna ei să își amintească că am fost răbdător și bun cu ei, chiar și în acele momente când a trebuit să fiu ferm. Îmi doresc ca ei să își amintească de disciplină oferită de mine cu dragoste și înțelegere, nu cu furie și frustrare. 

6. A fost un ajutor de nădejde 

Îmi doresc ca ei să își amintească de mine spălând vase cu mama sau ajutându-i pe ei cu temele sau slujind familia în toate felurile posibile. Sper ca ei să își amintească de mine ca fiind prezent în viața lor. Tata a fost îndrăgostit de mama. „Tata o iubea pe mama, și nu s-au îndoit niciodată de asta. Tata își arată dragostea prin felul în care îi vorbea, prin afecțiune și tratând-o ca fiind o prioritate în viața lui.”

8. Tata a slujit celor din jurul său

„A trăit o viață generoasă, ajutând pe cei în nevoie și ne-a încurajat și pe noi să facem la fel. Tatăl meu a făcut o diferență în viețile altora urmând exemplul lui Iisus. ”

9. M-a iubit necondiționat

„Și când ne distram și când intram în belele, nu ne-am îndoit niciodată de dragostea tatălui. Ne spunea adeseori că ne iubește și mai presus de toate, ne-o arăta. ”

10. L-a iubit pe Dumnezeu

Sunt un credincios și vreau ca și copiii mei să vadă aceasta. Vreau ca ei să știe că acesta este motivul pentru care mi-am focusat viața pentru a sluji Domnului, slujind pe alții. Vreau sa se gândească că, tatăl lor a fost un om care și-a lăsat amprenta în familia sa, în biserica sa și în comunitatea sa.

Notă: aceasta este lista mea personală. Cum arată a ta?

5 tipologii de fete cu care NU AȘ VREA SĂ IASĂ FIUL MEU

În adolescență, când fiul meu a început să vadă fetele cu alți ochi, ultimul lucru pe care mi l-am dorit pentru el a fost să se implice emoțional și psihic în căutarea unui chip și trup frumos care nu are prea multe de oferit. Să nu mă înțelegeți greșit. Această afirmație nu are în vedere valorificarea a ceva anume. Sunt de părere că fiecare om este de o însemnătate eternă și are valoare. Cu toate acestea, adolescenții (de asemenea și bărbații) vor urmări doar ceea ce se vede în aparență, nu ceea ce se află în interiorul omului. Atracția fizică este importantă, însă ceea ce cu adevărat face dintr-o femeie o parteneră potrivită și o unealtă prin care bărbatul să poată fi modelat, este interiorul ei, sufletul ei. Probabil că fiul meu va învăța această lecție pe calea dureroasă, dar sper ca acea durere să nu fie prea greu de dus. În concluzie, în continuare vă voi spune despre 5 tipuri de fete cu care nu mi-aș dori ca băiatul meu să aibă relații.

1. Fetele mincinoase.

Cu toții am mințit, însă o persoană care își transformă acest comportament într-un obicei, chiar și în legătură cu lucrurile mici, acea persoană nu poate să fie de încredere. Relația se va sfârși prin frustrare și dezamăgire, poate chiar și mai rău. Un sfat pe care i l-aș da fiului meu ar fi să fie atent la cum vorbește fata respectivă de oamenii din jurul ei: îi vorbește de bine în prezența lor sau de rău pe la spate. Dacă îi vorbește de rău în absența lor, atunci mai bine să aibă grijă!

2. Fete superficiale

Cărora le pasă mai mult de lucrurile de suprafață. Și primele ei îngrijorări o au în vedere doar pe ea. Oamenii superficiali au o profunzime emoțională limitată, deoarece ei nu petrec timp și energie în a se gândi sau analiza lucrurile. Într-un astfel de caz, fata nu are grijă de împlinirea nevoilor celor din jur sau are tendința să îi judece pe cei din jur fără să cunoască situația lor, comportamentul ei fiind astfel lipsit de empatie. Majoritatea adolescenților nu se analizează pe ei înșiși și nu au atins o maturitate emoțională. Așadar, l-aș atenționa pe fiul meu cu întrebarea: cum se comportă ea cu oamenii care trec printr-o suferință? Dacă nu este preocupată de acest aspect, atunci ar fi mai bine ca fiul meu să nu își piardă timpul!

3. Vanitoase.

Aici nu este doar vorba de faptul că ea este preocupată de cum arată, ci se preocupă doar de îndeplinirea nevoilor ei. Persoanele vanitoase au tendința să creeze o imagine a lor care să arate mai degrabă bine, decât să investească în dezvoltarea lor emoțională sau relațională. Relațiile vin și pleacă din viața ei fără nicio grijă. I-aș sugera fiului meu să fie atent la anumite semne de avertizare. Cât de des își face ea selfie-uri, ca mai apoi să se uite la acele poze sau să se uite în oglindă? Cum arată trecutul ei în ceea ce privește relațiile pe care ea le-a avut? Dacă răspunsurile sunt: „cam mult” și „prea mulți iubiți”, atunci aceste cazuri ar trebui să constituie niște mari semne de avertizare.

4. Fetele materialiste

Atunci când ea vede o prioritate valoarea unor lucruri, față de valoarea pe care oamenii o au, atunci nu poate fi o persoană demnă de încredere. Oamenii materialiști vor fi primii care vor fugi atunci când lucrurile devin dificile. O relație cu o astfel de fată este ca și construirea unei case pe nisip. Nu va dura. Îmi doresc ca fiul meu să aibă relații cu oameni care vor fi acolo pentru el atunci când va avea probleme. Astfel, el ar trebui să fie atent la cât de mult vorbește ea despre obiecte scumpe. Încearcă cumva să îi impresioneze pe cei din jur sau să se mândrească cu ceea ce are?

5. Fetele infidele

În mod constant ea nu își ține promisiunile. Nu are rost să înceapă o relație cu o astfel de fată. Este rețeta perfectă pentru o relație dureroasă, în care el să fie înșelat. Astfel, nu merită investirea timpului într-o astfel de relație. Întrebarea pe care i-aș pune-o ar fi următoarea: cât de des a îndeplinit ceea ce a zis că vrea să facă? Dacă vorbele ei nu sunt reflectate în acțiunile ei atunci mai bine să își găsească o fată care face așa. Sunt multe fete din care poate alege.

3 Sfaturi pentru a crea amintiri de neuitat cu fiul tău

Amintirea mea preferata din copilărie este de la vârsta de șapte ani. Îmi amintesc că tatăl meu s-a întors de la serviciu pe la amiază. Și-a schimbat hainele rapid și apoi mi-a spus de ce a venit acasă. Mergeam împreună la primul meu joc de fotbal din ligă. Nu voi uita niciodată.

Dimensiunea stadionului m-a uimit și m-a înfricoșat in același timp. Era ca și șcena din filmul “Gladiatorul” când au văzut pentru prima dată Colosseumul.

Inima îmi bătea cu putere. Emoțiile creșteau cu fiecare pas. Într-un final am intrat pe stadion și am trecut prin tunelul care ducea la locurile noastre. Dintr-o dată lumea parcă s-a deschis. Erau acolo – cerul, terenul, jucătorii, sunetele și minunatele mirosuri de mâncare delicioasă. Era de necrezut. Dar ceea ce a avut cel mai mare impact asupra mea a fost faptul că eu și tatăl meu făceam asta împreună.

Înainte de a pleca, am primit două steaguri pe care le-am agățat în camera mea. Au rămas pe peretele meu în cursul anilor de liceu. Încă mai am aceste steaguri. Acum sunt agățate în camera fiului meu.

Acea seară a fost specială și de neuitat. Tatăl meu a planificat o seară în care și-a concentrat toată atenția asupra mea. M-am simțit onorat și iubit. Amintirea aceasta a avut impact pentru mine. I-a permis tatălui meu să aibă autoritate și influență asupra mea. Eram mai dispus să-l ascult, să-i urmeze sfaturile. A crea amintiri speciale cu fii noștrii ne câștigă dreptul de a vorbi în viața lor.

Iată 3 sfaturi pentru a crea amintiri de neuitat împreună cu fiul tău.

  1. Fii atent

Privește cu atenție interesele fiului tău. Ia notițe și întocmește o listă. Studiază-ți copilul și cunoaște-l.

Întreabă-l ce îi place. Consultă-te și cu soția ta. Tatăl meu știa că iubesc fotbalul și atunci când m-am dus la meci, am simțit că mă cunoaște cu adevărat.

Când fiul meu a împlinit 7 ani am repetat această ieșire și i-a plăcut foarte mult. Dar motivul pentru care i-a plăcut, a fost pentru că el iubește sportul și în special fotbalul și eu am știut asta pentru că am fost atent la interesele lui.

2. Fă-l să se simtă special

Crează-ți timp în care să fii doar tu cu el. Nu trebuie să cheltui mulți bani. E vorba de timp petrecut împreună, nu de câți bani cheltui cu el.

Cu cât primește mai multă atenție din partea ta, cu atât se va simți mai iubit.

Planifică-ți un timp de stat împreună și surprinde-l. Asigură-te că el știe că e ceva special. Încearcă să faci ceva ce în mod normal nu ai face. Poate fi chiar ceva la fel de simplu ca a-l lăsa să urmărească filmul lui preferat chiar dacă e trecut de ora lui de culcare.

3.Fii flexibil

E treaba ta să creezi un cadru pentru fiul tău ca el sa aibă amintiri de neuitat. Nu poți ști cum va răspunde. Dar nu forța lucrurile. Lasă-le să se întâmple!

Un lucru pe care unele stadioanele îl au acum și nu îl aveau pe vremea mea este locul de joacă. In timp ce eu eram mulțumit uitandu-mă la întreg meciul  de fotbal, fiul meu a avut nevoie să își consume energia așa că a petrecut mai mult timp din meci , la locul de joacă.

Trebuie să fii flexibil. Poate fiului tău nu-i place activitatea pe care o faceți împreună, dar îi va plăcea foarte mult să fie cu tine. Atunci când te va întreba când mai faceți iar activitatea pe care tocmai ați făcut-o, vei știi că scopul tău a fost îndeplinit.

7 PASAJE BIBLICE pentru TAŢI

După luni de zile în care fiul meu era paralizat de frică la vederea lui Alfa, labradorul cuminte al familiei, i-am demonstrat că poate să stea drept în faţa jucăuşului patruped. Cocoţat pe maşină, l-am coborât bărbăteşte pe gazon în ciuda scâncelilor sale. Şi a văzut că poate. Că nu trebuie să fugă în casă. Sau să mai zbiere din fundul plămânilor. L-am încurajat, l-am învăţat, l-am forţat. Şi a reuşit. Mândru de realizarea aceasta îi mărturiseşte Mihaelei: Mami, tati e un erou! Mă străduiesc… Adevăraţii eroi sunt taţii biblici.

1. Iar dacă nu vă place să slujiți Domnului, atunci alegeți-vă acum cui veți sluji. Eu însă și casa mea vom sluji Domnului! (Iosua 24:15)

Un tată ştie că în lume există forţe spirituale. Şi mai ştie că atunci când se poziţionează de partea binelui, cu întreaga familie, victoria este garantată! Pentru că Dumnezeu este alături.

2. Cine cruță toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme. (Proverbe 13:24)

Oare să fie „păliticăli cărect”? Ce-ar spune Protecţia Copilului? Important e ce spune Dumnezeu. El este modelul absolut în materie de tăticie. Pedeapsa, chiar fizică, dar nu violentă şi descreierată, înseamnă iubire.

3. Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El și copiii lui au un loc de adăpost la El. (Proverbe 14:2)

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. Taţii trebuie să fie neînfricaţi. Aşa le insuflă copiilor curaj. Dar trebuie să se supună unei autorităţi mai mari: Dumnezeu. Cum? Împlinind poruncile Lui.

4. Fericit este omul care-și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă. (Psalmul 127:5)

Unu? Doi? Trei? Câţi dă Dumnezeu? Eu cred că minim doi. Dar cu cât mai mulţi, cu atât mai multă fericire. Presărată cu supărări, desigur efemere.

5. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios. (1 Timotei 5:8)

Un test al credinţei este grija faţă de aproapele. Şi cine face parte cel mai intim din categoria aproapelui dacă nu cei din casa ta. Copiii. Soţia. Tatăl este responsabil de îndeplinirea nevoilor materiale ale casei. Mai mult chiar, el este răspunzător de împlinirea necesităţilor spirituale. Acestea primează.

6. S-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s–a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. (Luca 15:20)

Taţilor, fiii şi fiicele voastre vă vor greşi enorm de mult. Ce veţi face? Îi veţi iubi. Îi veţi aştepta. Îi veţi căuta. Pentru că pentru voi ei nu sunt fiii risipitori. Ei sunt fiii voştri. Asta contează.

7. Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului. (Efeseni 6:4)

Cum poţi întărâta la mânie? Pedepsindu-i dezechilibrat. Inhibându-ţi emoţiile. Certându-i nemotivat. Acţionând imoral. Aşezaţi-i sub autoritatea Tatălui ceresc prin rugăciune şi vor creşte armonios.

Tatăl este eroul din viaţa copilului său. Sau aşa ar trebui să fie. Eroismul constă în capacitatea de a rezolva situaţii limită? Nu doar. Înseamnă a duce pe copiii la şi de la şcoală sau antrenament. A munci zilnic pentru a le pune ceva pe masă. A vorbi cu el sau ea când a fost trădat de prietenul cel mai bun. Şi multe altele..

Taţi, succes! Faceţi o treabă extraordinară!

Gabriel Braic

Să crești băieți e ușor!

Așa mi-a spus o cunoștință care a aflat recent că avem 4 băieți. „Cu fetele e mai greu; se cresc altfel, au nevoie de mai multe! Noi avem două și știm.”

Pentru că nu îmi stă în fire să răspund remarcilor tăioase în față, las aici un răspuns pentru toți cei care gândesc la fel.

În primul rând, fetițe sau băieți, puiul meu e un suflet de care am grijă, îl cresc și îl educ cum pot eu mai frumos și mai bine. Și fetele și băieții au colici, plâng de durere când le ies dințișorii, se trezesc noaptea și vor să fie alăptați și alinați. Cad în genunchi de multe ori înainte să meargă bine. Și unii și alții, murdăresc pampersi, trebuie spălați la funduleț și șterși la nas. Toți copiii fac tantrum-uri, au mofturi și nervișori care te aduc la limita răbdării și îți seacă rezerva de energie.

Și fata și băiatul suferă când sunt excluși din grupul de prieteni, plâng când nu sunt înțeleși și au nevoie de ore întregi de explicații și vorbă cu mama pentru a se liniști. Băiatul nostru mare are 9 ani, iar fetița 6; deocamdată nu am simțit diferențe în creșterea lor care să „demonstreze” că se cresc  ALTFEL.

TU CREȘTI PE SOȚUL CUIVA ȘI TATĂL CUIVA!

Ținând cont de faptul că ei vor avea familii, că vor fi soți și tați, încercăm să le dăm toate instrumentele de care vor avea nevoie pentru a-și îndeplini rolurile cu seriozitate. Cred că una din cele mai importante calități ale unui bărbat adevărat este RESPONSABILITATEA: să fii în stare să „conduci” familia pe un drum bun, să șii credința pe calea dreaptă, să iei hotărâri bune, să crești copii, să le oferi cât poți de mult; toate aceastea se învață în timp, de la vârste fragede și noi am început deja.

De exemplu, David, 9 ani, ne-a întrebat dacă îl lăsăm la șah; noi ne-am luat cu treaba și am uitat. Într-o marți, a venit acasă și mi-a zis că l-a căutat pe profesor, a vorbit cu el, a întrebat cât costă și când îl primește și pe el. Joi, la ora 17 s-a dus singur cu tabla de joc, caiet și pix, a achitat banii pe o lună și s-a întors acasă foarte bucuros (nici nu vă spun ce inimă aveam eu când a venit )

În aceeași săptămână, a primit de la doamna învățătoare o carte nouă. Când s-a întors de la școală, a intrat la librărie să vadă dacă au coperți potrivite pentru cartea lui și cât costă. A venit cu cartea învelită, bucuros că a mai rezolvat o problemă! Credeți că o să-i fie rușine să deschidă o ușă, să întrebe dacă are nevoie de ceva, să dea un telefon să afle informații ? Bineînțeles că nu, e deja obișnuit.
Citeam undeva că cel mai frumos dar pe care o soacră îl poate face nurorii este un soț care știe să spele toaleta

dincolo de partea amuzanta, un soț care ajută cu treburile casei, la curățenie sau gătit se educă de mic. Noi nu facem diferențe în creșterea lor. Îi punem pe toți să ajute la bucătărie, să șteargă praful, să împacheteze hăinuțe, să fie implicați în toate treburile casei. Au înțeles repede că mâncarea nu ajunge singură pe masă. Hainele nu se așează singure în dulap și gunoiul din coș nu se evapora, ci trebuie dus la container. Învață astfel să aprecieze munca și efortul altora. Dar și propria valoare și stima de sine le cresc pentru că se simt utili.

Doar pentru că sunt băieți, nu înseamnă ca mușcă din pulpă și se șterg la gură cu maneca hainei

La noi în cuib, punem mare preț pe maniere. Avem flori pe masă aproape în fiecare zi, folosim șervețele, spunem mulțumesc, cerem politicos dacă avem nevoie de ceva.

Nu investesc în clame și dresuri prea mult pentru ca avem doar o fetiță. Investesc în cursuri de înot și franceză, pentru că îmi doresc copii „împodobiți” cu cunoștințe care să le facă viata mai interesantă și să le deschidă uși nenumărate.

În loc de încheiere, vă las un citat la care să meditați:

Băieții care sunt ținuti la standarde ridicate de către mama lor vor ajunge într-o zi să aibă standarde ridicate pentru ei înșiși!

Asa că, mamici de băieți, cu mult curaj, înainte!!!

Cuibul Anuctei